2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

resemnat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 604 / V: (înv) ~sign~ / Pl: ~ați, ~e / E: resemna] 1 Care se împacă cu o situație grea, defavorabilă Si: răbdător. 2 Care suportă un rău fără împotrivire Si: răbdător. 3 (D. gesturi, atitudini etc.) Care exprimă resemnare.

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. Lăsați, spuse resemnat omul. C. PETRESCU, C. V. 130. Resemnată, ca o eroină din romanele ce le citea cu pasiune, trăia fără nici o țintă lămurită. REBREANU, I. 104. Mă întorc iar la mine în sat, sfîrși băirînul resemnat. BART, S. M. 33. ♦ Care exprimă resemnare. Și fără nici o vorbă ne privim... Schimbînd surîsuri... pocăite, resemnate. CAMIL PETRESCU, V. 19. În sufletul tînărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. REBREANU, R. II 290.

RESEMNÁT, -Ă adj. Care se împacă cu o situație grea. ♦ Care exprimă resemnare. [< resemna].

*resemnát, -ă adj. Plin de resemnare.

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESIGNÁ vb. I v. resemna.

RESIGNÁT, -Ă adj. v. resemnat.

resemna [At: BARIȚIU, P. A. II, 674 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez / E: fr résigner după semna] 1vr A se împăca cu o situație rea, defavorabilă. 2 vr A accepta un rău fără împotrivire Si: a suporta. 3 vi A renunța (la o situație, la o funcție etc.).

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.

RESIGNÁ, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.

RESIGNÁT, -Ă, resignați, -te, adj. (Franțuzism) Resemnat. Mi-au tras o perdea de pe ochi, să văd și altceva decît traiul de vită la care eram condamnat și la care mă simțeam resignat. C. PETRESCU, R. DR. 123. Privi resignată nucii din livada bătrînească. id, O. P. I 81.

RESEMNÁ vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

RESIGNÁ vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].

RESEMNÁ vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

RESIGNÁ vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)

A SE RESEMNÁ mă ~éz intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S’ar putea zice și rezign și -gnéz.

arată toate definițiile

Intrare: resemnat
resemnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resemnat
  • resemnatul
  • resemnatu‑
  • resemna
  • resemnata
plural
  • resemnați
  • resemnații
  • resemnate
  • resemnatele
genitiv-dativ singular
  • resemnat
  • resemnatului
  • resemnate
  • resemnatei
plural
  • resemnați
  • resemnaților
  • resemnate
  • resemnatelor
vocativ singular
plural
resignat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resignat
  • resignatul
  • resignatu‑
  • resigna
  • resignata
plural
  • resignați
  • resignații
  • resignate
  • resignatele
genitiv-dativ singular
  • resignat
  • resignatului
  • resignate
  • resignatei
plural
  • resignați
  • resignaților
  • resignate
  • resignatelor
vocativ singular
plural
Intrare: resemna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resemna
  • resemnare
  • resemnat
  • resemnatu‑
  • resemnând
  • resemnându‑
singular plural
  • resemnea
  • resemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resemnez
(să)
  • resemnez
  • resemnam
  • resemnai
  • resemnasem
a II-a (tu)
  • resemnezi
(să)
  • resemnezi
  • resemnai
  • resemnași
  • resemnaseși
a III-a (el, ea)
  • resemnea
(să)
  • resemneze
  • resemna
  • resemnă
  • resemnase
plural I (noi)
  • resemnăm
(să)
  • resemnăm
  • resemnam
  • resemnarăm
  • resemnaserăm
  • resemnasem
a II-a (voi)
  • resemnați
(să)
  • resemnați
  • resemnați
  • resemnarăți
  • resemnaserăți
  • resemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • resemnea
(să)
  • resemneze
  • resemnau
  • resemna
  • resemnaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resigna
  • resignare
  • resignat
  • resignatu‑
  • resignând
  • resignându‑
singular plural
  • resignea
  • resignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resignez
(să)
  • resignez
  • resignam
  • resignai
  • resignasem
a II-a (tu)
  • resignezi
(să)
  • resignezi
  • resignai
  • resignași
  • resignaseși
a III-a (el, ea)
  • resignea
(să)
  • resigneze
  • resigna
  • resignă
  • resignase
plural I (noi)
  • resignăm
(să)
  • resignăm
  • resignam
  • resignarăm
  • resignaserăm
  • resignasem
a II-a (voi)
  • resignați
(să)
  • resignați
  • resignați
  • resignarăți
  • resignaserăți
  • resignaseți
a III-a (ei, ele)
  • resignea
(să)
  • resigneze
  • resignau
  • resigna
  • resignaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)