opțiuni
  • info

15 definiții pentru reproba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPROBA, reprob, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.

REPROBA, reprob, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.

reproba vt [At: GHICA, S. 145 / Pzi: reprob, (înv) ~bez / E: lat reprobare cf fr réprouver] (C. i. un act, o acțiune etc) A dezaproba (1).

REPROBA, reprob, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea materială a marilor puteri europene este azi în deplin acord cu forța morală a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastră. ODOBESCU, S. III 484. ◊ Absol. Suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă. MACEDONSKI, O. IV 87.

REPROBA vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprob și -bez. / < lat. reprobare].

REPROBA vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)

A REPROBA reprob tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare

reprobà v. a respinge ceeace se dezaprobă, a condamna.

*reprób, a -á v. tr. (lat. réprobo, -áre. V. probez). Blamez, nu aprob, dezaprob: a reproba o faptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reproba (a ~) (a dezaproba) (rar) (desp. re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. reprob, 3 reprobă; conj. prez. 1 sg. să reprob, 3 să reprobe

reproba (a ~) (rar) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 reprobă

reproba vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprob, 3 sg. și pl. reprobă

reprob.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPROBA vb. v. dezaproba.

REPROBA vb. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji.

A reproba ≠ a consimți

Intrare: reproba
  • silabație: re-pro-ba info
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reproba
  • reprobare
  • reprobat
  • reprobatu‑
  • reprobând
  • reprobându‑
 singular plural
  • reprobă
  • reprobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reprob
 (să)
  • reprob
  • reprobam
  • reprobai
  • reprobasem
a II-a (tu)
  • reprobi
 (să)
  • reprobi
  • reprobai
  • reprobași
  • reprobaseși
a III-a (el, ea)
  • reprobă
 (să)
  • reprobe
  • reproba
  • reprobă
  • reprobase
plural I (noi)
  • reprobăm
 (să)
  • reprobăm
  • reprobam
  • reprobarăm
  • reprobaserăm
  • reprobasem
a II-a (voi)
  • reprobați
 (să)
  • reprobați
  • reprobați
  • reprobarăți
  • reprobaserăți
  • reprobaseți
a III-a (ei, ele)
  • reprobă
 (să)
  • reprobe
  • reprobau
  • reprobară
  • reprobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reproba, reprobverb

  • 1. A dezaproba un act, o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: blama condamna dezaproba respinge antonime: consimți
    • format_quote Autoritatea materială a marilor puteri europene este azi în deplin acord cu forța morală a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastră. ODOBESCU, S. III 484. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă. MACEDONSKI, O. IV 87. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.