21 de definiții pentru repertoriu repertoar repertor (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere). 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. ♦ Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

repertoriu sn [At: CR (1834), 342/25 / V: ~toar, ~tor / Pl: ~ii / E: fr répertoire, lat repertorium] 1 Caiet, registru (de obicei cu literele alfabetului puse în evidență la margine) în care se înscriu în ordine alfabetică date, nume etc. pentru a putea fi găsite ușor. 2 Totalitatea pieselor (teatrale, muzicale) care se reprezintă de către un teatru, o orchestră etc. (de obicei în cursul unei stagiuni). 3 (Prc) Totalitatea pieselor (teatrale sau muzicale) scrise de un autor. 4 (Prc) Totalitatea pieselor (muzicale) interpretate de un actor, cântăreț etc. 5 Culegere de texte, de cântece etc.

REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care se înscriu, în ordine alfabetică, date, nume etc., pentru a putea fi ușor găsite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium.

REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet-registru (uneori cu literele alfabetului puse în evidență la marginea din dreapta) în care se înscriu în ordine alfabetică date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite. V. catalog, indice. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă (sau urmează să se joace) într-un teatru, de obicei în timpul unei stagiuni. Repertoriile teatrelor sovietice sînt extrem de variate. SAHIA, U.R.S.S. 147. Publicul va rămînea mulțumit de concurența ce-și vor face ambii directori pentru a se întrece în alegerea repertoriului și în executarea lui. ALECSANDRI, S. 4. ◊ Fig. Privighetorile noastre își pregătesc și anul acesta repertoriul pentru livezile înflorite. SADOVEANU, O. VI 332. ♦ (Rar) Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. Ți-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu dramatic. ALECSANDRI, S. 41. 3. Culegere. Pentru filolog, Nicolaie Costin e, firește, un bogat repertoriu de forme vechi. IORGA, L. I 92. Foaia noastră [Dacia Literară] va fi un repertoriu general al literaturii romînești, în care ca într-o oglindă se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său. KOGĂLNICEANU, S. A. 40. – Variantă: repertór s. n.

REPERTÓRIU s.n. 1. Caiet, registru în care se înscriu (alfabetic) date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. Totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Pron. -riu, var. repertor s.n. / cf. fr. répertoire, lat. repertorium].[1]

  1. Var. și repertoar (după def. din DEX) — LauraGellner

REPERTÓRIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ◊ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cântece etc. (< fr. répertoire, lat. repertorium)

REPERTÓRIU ~i n. 1) Registru în care se înscriu, într-o anumită ordine, date, nume etc. pentru a facilita consultarea. 2) Totalitate a operelor de artă (piese, compozitii muzicale etc.) incluse în programul unui colectiv artistic. 3) Ansamblu de roluri sau de bucăți muzicale realizate de un interpret. /<fr. répertoire, lat. repertorium[1]

  1. Var. repertor, repertoar (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

repertoriu n. 1. tablă, colecțiune, menită a înlesni cercetările: repertoriu alfabetic; 2. listă de piese dramatice ce se joacă din când în când: această comedie face parte din repertoriu; 3. fig. cel ce știe multe și e totdeauna gata a instrui pe ceilalți.

*repertóriŭ n. (lat. repertorium, inventar, d. reperire, repertum, a găsi). Listă, catalog, colecțiune: repertoriŭ alfabetic. Lista pĭeselor care se joacă la un teatru saŭ se cîntă la concerte. Fig. Totalitate de cunoștințe: această carte e un vast repertoriŭ. Om care știe multe și e totdeauna gata să te învețe: acest om e un repertoriŭ viŭ.

REPERTOÁR s. n. v. repertoriu.

REPERTÓR s. n. v. repertoriu.

REPERTOÁR s.n. Repertoriu (1). [< fr. repertoire].

REPERTOÁR s. n. repertoriu (1). (< fr. répertoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repertóriu [riu pron. rĭu] s. n., art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (-ri-i-)

repertóriu s. n. [-riu pron. -rĭu], art. repertóriul; pl. repertórii, art. repertóriile (sil. -ri-i-)[1]

  1. Var. repertor, repertoar (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: repertoriu
repertoriu substantiv neutru
  • pronunție: repertorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repertoriu
  • repertoriul
  • repertoriu‑
plural
  • repertorii
  • repertoriile
genitiv-dativ singular
  • repertoriu
  • repertoriului
plural
  • repertorii
  • repertoriilor
vocativ singular
plural
repertoar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repertoar
  • repertoarul
  • repertoaru‑
plural
  • repertoare
  • repertoarele
genitiv-dativ singular
  • repertoar
  • repertoarului
plural
  • repertoare
  • repertoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repertor
  • repertorul
  • repertoru‑
plural
  • repertorii
  • repertoriile
genitiv-dativ singular
  • repertor
  • repertorului
plural
  • repertorii
  • repertoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

repertoriu repertoar repertor

  • 1. Caiet, registru în care datele (nume, titluri etc.) se înscriu în ordine alfabetică (în foile compartimentate pe litere).
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Repertoriile teatrelor sovietice sînt extrem de variate. SAHIA, U.R.S.S. 147.
      surse: DLRLC
    • Publicul va rămînea mulțumit de concurența ce-și vor face ambii directori pentru a se întrece în alegerea repertoriului și în executarea lui. ALECSANDRI, S. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Privighetorile noastre își pregătesc și anul acesta repertoriul pentru livezile înflorite. SADOVEANU, O. VI 332.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Ți-am vorbit, mi se pare, de un proiect ce am de a publica întregul meu repertoriu dramatic. ALECSANDRI, S. 41.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Totalitatea pieselor interpretate de un actor, de un muzician.
      surse: DEX '09
  • 3. Culegere de texte, de cântece etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: culegere attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pentru filolog, Nicolaie Costin e, firește, un bogat repertoriu de forme vechi. IORGA, L. I 92.
      surse: DLRLC
    • Foaia noastră [Dacia Literară] va fi un repertoriu general al literaturii romînești, în care ca într-o oglindă se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni, fiecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său. KOGĂLNICEANU, S. A. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: