opțiuni
  • info

3 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

REMITENT2, -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

REMITENȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

REMITENȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.

remitent2, ~ă a [At: BIANU, D. S. / Pl: ~nți, ~e / E: fr remittent] 1 (D. manifestările unei boli) Care scade din intensitate. 2 (D. manifestările unei boli) Care dispare temporar.

REMITENT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent].

REMITENȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence].

REMITENT2, -Ă adj. (despre boli) care prezintă remisiune (2). (< fr. rémittent)

REMITENȚĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistență la forță; (p. ext.) recalcitranță. (< fr. rémittence)

REMITENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care slăbește din intensitate la anumite intervale de timp. 2) Care poate fi remis. /<fr. remittent

Ortografice DOOM

!remitent adj. m., s. m., pl. remitenți; adj. f. remitentă, pl. remitente

remitent1 adj. m., f. remitentă; pl. f. remitente

remitent adj. m., pl. remitenți; f. sg. remitentă, pl. remitente

remitență s. f., pl. remitențe

Sinonime

REMITENT s. v. girant.

REMITENȚĂ s. remisiune.

REMITENT s. (JUR.) girant.

Intrare: remitent (adj.)
remitent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitent
  • remitentul
  • remitentu‑
  • remitentă
  • remitenta
plural
  • remitenți
  • remitenții
  • remitente
  • remitentele
genitiv-dativ singular
  • remitent
  • remitentului
  • remitente
  • remitentei
plural
  • remitenți
  • remitenților
  • remitente
  • remitentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: remitentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitentă
  • remitenta
plural
  • remitente
  • remitentele
genitiv-dativ singular
  • remitente
  • remitentei
plural
  • remitente
  • remitentelor
vocativ singular
  • remitentă
  • remitento
plural
  • remitentelor
Intrare: remitență
remitență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitență
  • remitența
plural
  • remitențe
  • remitențele
genitiv-dativ singular
  • remitențe
  • remitenței
plural
  • remitențe
  • remitențelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remitent, remitentăadjectiv

  • 1. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. DEX '09 DN
    • 1.1. Care poate fi remis, este remis. DN
etimologie:

remitent, remitențisubstantiv masculin
remitentă, remitentesubstantiv feminin

etimologie:

remitență, remitențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.