18 definiții pentru remitent (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMITÉNT1, remitenți, s. m. Posesorul unei polițe2. ♦ Girant. – Din germ. Remittent.

REMITÉNT2, -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

remitent1 sm [At: I. PANȚU, PR. 50 / Pl: ~nți / E: ger Remittent] 1 Posesorul unei polițe. 2 Girant.

remitent2, ~ă a [At: BIANU, D. S. / Pl: ~nți, ~e / E: fr remittent] 1 (D. manifestările unei boli) Care scade din intensitate. 2 (D. manifestările unei boli) Care dispare temporar.

REMITÉNT, remitenți, s. m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. – Din fr. rémittent.

REMITÉNT s.m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. [< fr. remettant, germ. Remittent].

REMITÉNT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent].

REMITÉNT1 s. m. 1. posesor al unei polițe. 2. girant. (< germ. Remittent)

REMITÉNT2, -Ă adj. (despre boli) care prezintă remisiune (2). (< fr. rémittent)

REMITÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care slăbește din intensitate la anumite intervale de timp. 2) Care poate fi remis. /<fr. remittent

REMITÉNT2 ~ți m. Posesor al unei polițe. /<germ. Remittent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remitént1 adj. m., f. remiténtă; pl. f. remiténte

remitént2 s. m., pl. remiténți

remitént s. m., pl. remiténți

remitént adj. m., pl. remiténți; f. sg. remiténtă, pl. remiténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REMITÉNTĂ adj. f. v. remitent1. [DOOM 2]

Intrare: remitent (adj.)
remitent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitent
  • remitentul
  • remitentu‑
  • remitentă
  • remitenta
plural
  • remitenți
  • remitenții
  • remitente
  • remitentele
genitiv-dativ singular
  • remitent
  • remitentului
  • remitente
  • remitentei
plural
  • remitenți
  • remitenților
  • remitente
  • remitentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)