2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reieșire sf [At: (a. 1869) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~ri / E: reieși2] 1-2 (Îvr) Reușită (1-2).

REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

reieși2 vi [At: STAMATI, D. / Pzi: reies / E: re1- + ieși după it riuscire, fr réussir] 1-4 A reuși (1-4).

reieși1 vi [At: MUREȘANU, P. 150/13 / Pzi: reies / E: re1- + ieși după fr ressortir] 1 A se ivi din nou. 2 A ieși. 3 A ieși în evidență. 4 A apărea ca o consecință logică.

REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. [Pr.: re-ie-] – Re1- + ieși (după fr. ressortir).

REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea lămurit.

A REIEȘÍ pers. 3 reiése intranz. A apărea ca o consecință; a rezulta; a urma. /re- + a ieși

reieșì v. a rezulta: reiese de aci. [După fr. ressortir].

*reĭés, a -ĭeși v. intr. (re- și ĭes, după fr. ressortir. V. reușesc). Rezult, apar lămurit: de aicĭ reĭese dreptatea luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșí vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 sg. reiásă

reieși (ind. prez. 3 sg. reiese, conj. reiasă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REIEȘÍRE s. v. izbândă, reușită, succes.

reieșire s. v. IZBÎNDĂ. REUȘITĂ. SUCCES.

REIEȘÍ vb. v. izbândi, izbuti, reuși.

REIEȘÍ vb. 1. v. decurge. 2. v. rezulta. 3. v. subînțelege. 4. v. evidenția.

reieși vb. v. IZBÎNDI. IZBUTI. REUȘI.

REIEȘI vb. 1. a decurge, a proveni, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a însemna, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 3. a rezulta, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 4. a se evidenția, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)

Intrare: reieșire
reieșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reieșire
  • reieșirea
plural
  • reieșiri
  • reieșirile
genitiv-dativ singular
  • reieșiri
  • reieșirii
plural
  • reieșiri
  • reieșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: reieși
verb (V318)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reieși
  • reieșire
  • reieșit
  • reieșitu‑
  • reieșind
  • reieșindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • reiese
(să)
  • reia
  • reieșea
  • reieși
  • reieșise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • reies
(să)
  • reia
  • reieșeau
  • reieși
  • reieșiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)