regionalism sn [At: SADOVEANU, O. IX, 219 / P: ~gi-o~ / Pl: ~e / E: fr régionalisme] 1 Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală. 2 Patriotism local. 3 Fapt de limbă existent numai într-o anumită zonă, caracteristic pentru un anumit grai.

REGIONALISM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere (exagerată) a unei provincii, patriotism local. 2. (Lingv.) Cuvînt folosit numai într-o anumită regiune a unei țări. Pentru epocile trecute arhaismele se confundă adesea cu regionalismele. IORDAN, L. R. 100.

REGIONALISM s.m. 1. Concepție care tinde să creeze în provinciile unei țări o activitate cu totul independentă de capitală; patriotism local. 2. Cuvînt folosit numai în anumite regiuni sau provincii; provincialism. [Pron. -gi-o-. / < fr. regionalisme].

REGIONALISM s. n. 1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări. (< fr. régionalisme)

REGIONALISM¹ ~e n. Tendință de a supraaprecia rolul unei regiuni; patriotism local. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

REGIONALISM² ~e n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor dintr-o anumită regiune; provincialism. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

regionalism n. doctrină care favorizează grupurile regional.

*regionalízm n. (d. regional). Tendența de a nu te gîndi de cît la interesele regiuniĭ în care locuĭeștĭ tu. V. provincializm.

regionalism (desp. -gi-o-) s. n., pl. regionalisme

regionalism (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalisme

regionalism s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl. regionalisme

regionalism.

REGIONALISM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)

REGIONALISM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)

REGIONALISM (PROVINCIALISM) s. n. (< fr. régionalisme): pronunțare, cuvânt, expresie, locuțiune, formă flexionară sau construcție sintactică specifică unei provincii și neaderentă la limba literară (de aici și existența a trei tipuri de r.: fonetic, lexical și gramatical). Astfel: pronunțarea „frace” în loc de „frate” în Banat; folosirea cuvântului curechi în loc de varză și a expresiei a umbla lela („a umbla fără rost”) în Moldova; folosirea formei flexionare verbale lucru în loc de lucrez în Crișana etc. sunt r. R. sunt folosite de scriitori pentru realizarea culorii locale. Abuzul de r. într-o operă literară constituie o abatere de la calitatea generală a stilului individual – puritatea.

REGIONALÍSM (< fr.) s. n. 1. Mișcare sau doctrină care pornind de la existența unor entități regionale în unele provincii ale unei țări duc la o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natură lexicală (cuvinte, de ex. mold. curechi „varză”) și fonetică (variante ale cuvintelor existente în limba comună, de exemplu pronunțarea bănățeană frace pentru frate); există însă și r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) și sintactice (construcții). R. sunt folosite pentru culoarea locală în limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.