PROVINCIALISM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialism s. n.] – Din fr. provincialisme.

provincialism sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~nți~ / Pl: ~e, (îvr, sm) ~i / E: fr provincialisme] 1 Fapt de limbă caracteristic unei anumite provincii (1) Si: regionalism. 2 (Pex) Rostire caracteristică unei provincii (1). 3 Fel de a se purta și de a gândi propriu unei anumite provincii (1). 4-5 Atitudine de provincial (1, 5). 6-7 Comportare de provincial (1, 5). 8-9 Mentalitate de provincial (1, 5).

PROVINCIALISM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii, care nu aparține limbii literare; p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism. 2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (1). [Pr.: -ci-a-. – Var.: (înv.) provințialism s. n.] – Din fr. provincialisme.

PROVINCIALISM, (1) provincialisme, s. n. 1. Cuvînt, expresie, locuțiune care nu aparține limbii literare, care este specifică unei provincii, unui grai. V. regionalism. Așa-zisele noastre provincialisme contribuie vădit la îmbogățirea capitalului de cuvinte. SADOVEANU, E. 36. Această lipsă de comunicațiuni intelectuale produce nu numai răul de a întreține provincialisme în limba scrisă. dar încă tinde a izola pe romîni unii de alții. ODOBESCU, S. I 350. 2. Fel de a se purta și de a gin di propriu provincialului. – Pronunțat: -ci-a-. - Variantă: provințialism s. n.

PROVINCIALISM s.n. 1. Cuvînt, expresie, locuțiune caracteristică pentru o anumită provincie; regionalism (2). 2. Atitudine de provincial. [Pron. -ci-a-, var. provințialism s.n. / < fr. provincialisme].

PROVINCIALISM s. n. 1. regionalism (2). 2. fel de a se purta și de a gândi propriu unei anumite provincii. 3. atitudine, comportare de provincial. (< fr. provincialisme)

PROVINCIALISM n. 1) Element de limbă caracteristic numai vorbitorilor unei provincii; regionalism. 2) Comportament sau atitudine de provincial. [Sil. -ci-a-] /<fr. provincialisme

provincialism n. locuțiune particulară unei provincii: ex. moldovenisme (colb, dughiană), ardelenisme (boreasă), oltenisme (lubeniță) etc. Tâmplarului se zice în Moldova stoler, iar în Transilvania măsar. Numai cel dântâiu a pătruns în limba literară, celelalte două rămânând ca termeni provinciali, ca provincialisme.

provințialism sn vz provincialism

PROVINȚIALISM s.n. v. provincialism.

*provincialízm n., pl. e (d. provincial, fr. provincialisme). Locuțiune provincială, cuvînt din provincie neadmis în limba literară, ca ăsta, ăla, picere, casap, mărg, tăt, îld. acesta, acela, picĭoare, măcelar, merg, tot.

provincialism (desp. -ci-a-) s. n., pl. provincialisme

provincialism (-ci-a-) s. n., pl. provincialisme

provincialism s. n. (sil. -ci-a-), pl. provincialisme

provincialism.

PROVINCIALISM s. 1. regionalism. (Vorbește cu multe ~.) 2. v. patriotism local.

PROVINCIALISM s. 1. (LINGV.) regionalism. (Vorbește cu multe ~.) 2. patriotism local.

PROVINCIALISM s. n. (< fr. provincialisme): v. regionalism.