16 definiții pentru regionalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.

regionalism sn [At: SADOVEANU, O. IX, 219 / P: ~gi-o~ / Pl: ~e / E: fr régionalisme] 1 Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală. 2 Patriotism local. 3 Fapt de limbă existent numai într-o anumită zonă, caracteristic pentru un anumit grai.

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere (exagerată) a unei provincii, patriotism local. 2. (Lingv.) Cuvînt folosit numai într-o anumită regiune a unei țări. Pentru epocile trecute arhaismele se confundă adesea cu regionalismele. IORDAN, L. R. 100.

REGIONALÍSM s.m. 1. Concepție care tinde să creeze în provinciile unei țări o activitate cu totul independentă de capitală; patriotism local. 2. Cuvânt folosit numai în anumite regiuni sau provincii; provincialism. [Pron. -gi-o-. / < fr. regionalisme].

REGIONALÍSM s. n. 1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări. (< fr. régionalisme)

REGIONALÍSM1 ~e n. Tendință de a supraaprecia rolul unei regiuni; patriotism local. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

REGIONALÍSM2 ~e n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor dintr-o anumită regiune; provincialism. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme

regionalism n. doctrină care favorizează grupurile regional.

*regionalízm n. (d. regional). Tendența de a nu te gîndi de cît la interesele regiuniĭ în care locuĭeștĭ tu. V. provincializm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme

regionalísm s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl. regionalísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGIONALÍSM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)

REGIONALISM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REGIONALÍSM (PROVINCIALÍSM) s. n. (< fr. régionalisme): pronunțare, cuvânt, expresie, locuțiune, formă flexionară sau construcție sintactică specifică unei provincii și neaderentă la limba literară (de aici și existența a trei tipuri de r.: fonetic, lexical și gramatical). Astfel: pronunțarea „frace” în loc de „frate” în Banat; folosirea cuvântului curechi în loc de varză și a expresiei a umbla lela („a umbla fără rost”) în Moldova; folosirea formei flexionare verbale lucru în loc de lucrez în Crișana etc. sunt r. R. sunt folosite de scriitori pentru realizarea culorii locale. Abuzul de r. într-o operă literară constituie o abatere de la calitatea generală a stilului individual – puritatea.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REGIONALÍSM (< fr.) s. n. 1. Mișcare sau doctrină care pornind de la existența unor entități regionale în unele provincii ale unei țări duc la o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natură lexicală (cuvinte, de ex. mold. curechi „varză”) și fonetică (variante ale cuvintelor existente în limba comună, de exemplu pronunțarea bănățeană frace pentru frate); există însă și r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) și sintactice (construcții). R. sunt folosite pentru culoarea locală în limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.

Intrare: regionalism
regionalism substantiv neutru
  • silabație: -gi-o-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regionalism
  • regionalismul
  • regionalismu‑
plural
  • regionalisme
  • regionalismele
genitiv-dativ singular
  • regionalism
  • regionalismului
plural
  • regionalisme
  • regionalismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)