regale a vz regal³

REGAL², -Ă, (1, 3) regali, -e, adj., (2) regaluri, s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [Pl. și: (2) regale] – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGALĂ², regale, s. f. Vechi instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

regal¹ sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri, ~e / E: ger Regal] Dulăpior în secția de culegere manuală a unei tipografii, în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini.

regal² sn [At: CARAGIALE, O. VII, 359 / Pl: ~e / E: fr regal] 1 (Îvr) Ospăț bogat Si: banchet (1). 2 Eveniment deosebit care încântă. 3 Dar² (1) foarte plăcut.

regal³, ~ă [At: CR (1832), 243¹/31 / V: (înv) rig~, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr régale, lat regalis, -e, it regale cf rigă] 1 a Care aparține unui rege¹ (1) Si: regesc (1), (iuz) regiu² (1). 2 a Privitor la rege¹ (1) Si: regesc (2), (iuz) regiu² (2). 3 a Caracteristic unui rege¹ (1). 4 a Care are calitatea de rege¹ (1). 5 a Demn de un rege¹ (1) Si: regesc (7). 6 a Ca al unui rege¹ (1). 7 a Maiestuos. 8 a (Îs) Apă ~ă Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. 9 sf (Iuz) Pahar de bere mai mic decât țapul. 10 sf (Iuz) Cantitatea de bere dintr-un regal³ (9).

regală² sf [At: DEX / Pl: ~le / E: fr régale] 1 Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mult mai mic decât aceasta. 2 Unul dintre registrele orgii.

regală¹ sf [At: OȚETEA, T. V. 44 / E: fr régale] (Rar) Drept considerat ca inerent monarhiei.

rigal, ~ă a vz regal³

REGAL², -Ă, regali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S. n. (Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.

REGALĂ², regale, s. f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. – Din fr. régale.

REGAL², regaluri, s. n. Dulăpior în care se păstrează într-o tipografie casele cu litere sau formele care așteaptă tiparul. Te bucurai să rămîi la regal și să împarți litera în casă. PAS, Z. I 284.

REGAL³, -Ă, regali, -e, adj. De rege, al regelui, referitor la rege; regesc. Cele două portrete regale priveau plictisite. C. PETRESCU, Î. II 209. Părăzi, decor de teatru, luminații, Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. VLAHUȚĂ, O. A. 38. ◊ Apă regală v. apă (II 1). Comisar regal v. comisar. ♦ (Poetic) Maiestos, măreț, mîndru. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal. EMINESCU, O. I 35.

REGAL¹, regale, s. n. (Învechit) Ospăț bogat, masă mare; banchet. Cu așa feluri de bucate... sper să-mi servești un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeților noștri. CARAGIALE, O. VII 359.

REGALĂ, regale, s. f. (Ieșit din uz) Pahar de bere mai mic decît țapul; cantitatea de bere din acest pahar. Perechi de crenvurști cu hrean... regale și ridichi negre cu pîine. C. PETRESCU, C. V. 48.

REGAL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreț. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].

REGAL² s.n. (Franțuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încîntare. [< fr. régal].

REGAL¹ s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].

REGALĂ¹ s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. [< fr. régale].

REGALĂ² s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decît aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale].

REGAL¹ s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)

REGAL³, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)

REGAL² s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)

REGALĂ s. f. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă. ◊ unul dintre registrele orgii. (< it. regale. fr. régale)

regal s. n. (livr.) Cadou, desfătare ◊ „Cu greu se pot găsi cuvinte de mulțumire și apreciere pentru cei de la televiziune care duminică între orele 18 și 19 au oferit celor mici un adevărat «regal» tele!” Săpt. 2 IV 76 p. 6. ◊ „Tot duminică, pe TVR1, un regal cu «Divertis».” Ev.z. 31 I 97 p. 11; v. și 4 V 84 p. 4 (din it. regalo, fr. régal; DN – alt sens, DEX, DN3)

REGAL² ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare. /<fr. régal

REGAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreție; cu aspect grandios și impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic și acid clorhidric care se folosește la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis

REGAL³ ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal

REGALĂ¹ ~e f. 1) Instrument muzical pneumatic, asemănător cu orga, dar de dimensiuni mai mici. 2) Unul dintre registrele orgii. /<fr. régale

REGALĂ² ~e f. înv. 1) Pahar înalt (cu capacitatea de 0,25 litri) din care se bea bere. 2) Conținutul unui asemenea pahar. /Din regal

Alba (Inferioară) f. numită de Unguri Alsó-Fehér, județ în Transilvania, 195.000 loc., cu cap. Aiud. ║ (Regală), comitat și cetate în Ungaria, vechiu oraș industrial și comercial: 28.000 loc.; odinioară (1027-1380) rezidența regilor maghiari.

regal n. în tipografie: dulap în care se păstrează cutiile cu litere. [Nemț. REGAL, policioară].

regal a. regesc: palida ’nțelepciune cu zâmbirea ei regală EM.

regală f. 1. pahar de bere (¼ dintr’un litru); 2. pl. țigări sau țigarete de calitate superioară.

*regál, -ă adj. (lat. regalis; it. reale, fr. royal). Regesc, de rege, al regeluĭ: palatu regal. Care e iscălit de rege: decret regal. Demn de un rege, ca de rege: magnificență regală. Al regatuluĭ al statuluĭ (odinioară în Prusia, Bavaria, Saxonia, Ungaria, ĭar azĭ în Italia): biblioteca regală. Alteță regală, titlu dat principeluĭ care e destinat să moștenească corona regală. Tigru regal saŭ achilă regală, de specia cea maĭ mare. Apă regală, un amestec de acid azotic și cloridric, care disolvă auru și platina (considerate ca regĭ aĭ metalelor). S. f., pl. e. Un pahar de bere mic (200-250 de grame): a bea o regală. Un fel de țigară mică: a fuma o regală. Adv. Ca un rege: a plăti regal.

!regal³ (ospăț) (livr.) s. n., pl. regaluri

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

regală (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

apă regală s. f. + adj.

regal¹ adj. m., pl. regali; f. regală, pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

!regal³ (ospăț) s. n., pl. regaluri/regale

regală (instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

regal (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regale

regal adj. m., pl. regali; f. sg. regală, pl. regale

regală (pahar de bere, instrument muzical) s. f., g.-d. art. regalei; pl. regale

REGAL adj. regesc.

REGAL adj. regesc, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)

regal (< germ. Orgelregal) 1. Mic instrument de suflat cu claviatură (orgă portativă) cunoscut încă din sec. 11-12. Dar sub această denumire este folosit între sec. 15-17. Spre deosebire de positiv*, r. Întrebuințează doar tuburi linguale, deschise și închise, confecționate din metal sau lemn de 8’ [câteodată și de 4’ și 16’ – v. picior (2)], prevăzute cu ancii*. O cutie mică, conținând camera de vânt, tuburile și două foale, ultimele acționate de o secundă persoană, se așează pe o măsuță. Instr. a fost folosit în bis., în cadrul muzicii laice, de dans, în muzica făcută în casă, iar în sec. 17 și pentru a susține basul continuu* (Orfeu de Monteverdi). Dispare în sec. 18 V.: Bibelregal; organo di legno. 2. Denumire a registrelor (II) linguale cu pavilioane scurte, în cadrul orgii mari. Registrele proveneau din r. (1) și ansamblul lor era inclus ca instr. independent în cadrul orgii (sec. 16) în vederea unor execuții speciale.

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.

Lilium regale Wils. Specie care înflorește la începutul verii. Flori pedunculate (foliolele perigonului oblong-lanceolate, vîrfurile puțin curbate în afară, albe, la bază, în interior, galbene, la exterior roz-violacee, antere cu polen galben-auriu), foarte mirositoare, infundibuliforme, orizontale, dispuse pînă la 15, rar 20, în ciorchine umbeliform, terminal, pe o tulpină înfrunzită, înaltă pînă la 1,30 m. Frunze liniare verzi-închis. Bulbi piriformi, cca 9 cm diametru, purpurii.