regal¹ sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri, ~e / E: ger Regal] Dulăpior în secția de culegere manuală a unei tipografii, în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini.

REGAL², regaluri, s. n. Dulăpior în care se păstrează într-o tipografie casele cu litere sau formele care așteaptă tiparul. Te bucurai să rămîi la regal și să împarți litera în casă. PAS, Z. I 284.

REGAL¹ s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].

REGAL¹ s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)

REGAL³ ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal

regal n. în tipografie: dulap în care se păstrează cutiile cu litere. [Nemț. REGAL, policioară].

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

regal² (dulăpior) s. n., pl. regale

regal (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regale

regal (< germ. Orgelregal) 1. Mic instrument de suflat cu claviatură (orgă portativă) cunoscut încă din sec. 11-12. Dar sub această denumire este folosit între sec. 15-17. Spre deosebire de positiv*, r. Întrebuințează doar tuburi linguale, deschise și închise, confecționate din metal sau lemn de 8’ [câteodată și de 4’ și 16’ – v. picior (2)], prevăzute cu ancii*. O cutie mică, conținând camera de vânt, tuburile și două foale, ultimele acționate de o secundă persoană, se așează pe o măsuță. Instr. a fost folosit în bis., în cadrul muzicii laice, de dans, în muzica făcută în casă, iar în sec. 17 și pentru a susține basul continuu* (Orfeu de Monteverdi). Dispare în sec. 18 V.: Bibelregal; organo di legno. 2. Denumire a registrelor (II) linguale cu pavilioane scurte, în cadrul orgii mari. Registrele proveneau din r. (1) și ansamblul lor era inclus ca instr. independent în cadrul orgii (sec. 16) în vederea unor execuții speciale.