19 definiții pentru referi refera

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 referă, prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă: referá vb. I.

referí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referí1 (a ~) vb., ind. prez. 3 reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 să refére

referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. și pl. reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 sg. și pl. refére

REFERÍ vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. v. relata.

REFERÍ vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refér, conj. 3 -re, var. referá vb. I. / cf. fr. référer].

REFERÍ vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. référer, germ. refereren)

referí (refér, referít), vb. – A raporta. – Var. refera. Fr. référer.Der. referat, s. n., din fr. référé; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din fr. référendaire; referență, s. f., din fr. référence; referitor, adj. (care se referă la ceva sau la cineva).

A REFERÍ refér intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. référer

A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /<germ. referieren, fr. référer

REFERÁ vb. I. v. referi.

*refér, a și (rar) a v. tr. (lat. réfero, re-férre, fr. référer. – Referă, să refere. V. con-fer). Raportez, atribuĭ: a referi la cineva onoarea unuĭ fapt; Raportez, fac raport, povestesc: a referi ministruluĭ cele constatate. V. refl. Mă raportez: mă refer la cele scrise de el. V. relatez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre...)

Intrare: referi
verb (V329)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • referi
  • referire
  • referit
  • referitu‑
  • referind
  • referindu‑
singular plural
  • refe
  • referiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refer
(să)
  • refer
  • refeream
  • referii
  • referisem
a II-a (tu)
  • referi
(să)
  • referi
  • refereai
  • referiși
  • referiseși
a III-a (el, ea)
  • refe
(să)
  • refere
  • referea
  • referi
  • referise
plural I (noi)
  • referim
(să)
  • referim
  • refeream
  • referirăm
  • referiserăm
  • referisem
a II-a (voi)
  • referiți
(să)
  • referiți
  • refereați
  • referirăți
  • referiserăți
  • referiseți
a III-a (ei, ele)
  • refe
(să)
  • refere
  • refereau
  • referi
  • referiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refera
  • referare
  • referat
  • referatu‑
  • referând
  • referându‑
singular plural
  • referea
  • referați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • referez
(să)
  • referez
  • referam
  • referai
  • referasem
a II-a (tu)
  • referezi
(să)
  • referezi
  • referai
  • referași
  • referaseși
a III-a (el, ea)
  • referea
(să)
  • refereze
  • refera
  • referă
  • referase
plural I (noi)
  • referăm
(să)
  • referăm
  • referam
  • referarăm
  • referaserăm
  • referasem
a II-a (voi)
  • referați
(să)
  • referați
  • referați
  • referarăți
  • referaserăți
  • referaseți
a III-a (ei, ele)
  • referea
(să)
  • refereze
  • referau
  • refera
  • referaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)