19 definiții pentru referi refera

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 referă, prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă: referá vb. I.

referí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referí1 (a ~) vb., ind. prez. 3 reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 să refére

referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. și pl. reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 sg. și pl. refére

REFERÍ vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. v. relata.

REFERÍ vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refér, conj. 3 -re, var. referá vb. I. / cf. fr. référer].

REFERÍ vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. référer, germ. refereren)

referí (refér, referít), vb. – A raporta. – Var. refera. Fr. référer.Der. referat, s. n., din fr. référé; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din fr. référendaire; referență, s. f., din fr. référence; referitor, adj. (care se referă la ceva sau la cineva).

A REFERÍ refér intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. référer

A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /<germ. referieren, fr. référer

REFERÁ vb. I. v. referi.

*refér, a și (rar) a v. tr. (lat. réfero, re-férre, fr. référer. – Referă, să refere. V. con-fer). Raportez, atribuĭ: a referi la cineva onoarea unuĭ fapt; Raportez, fac raport, povestesc: a referi ministruluĭ cele constatate. V. refl. Mă raportez: mă refer la cele scrise de el. V. relatez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre...)

Intrare: referi
verb (V329)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) referi referire referit referind singular plural
refe referiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) refer (să) refer refeream referii referisem
a II-a (tu) referi (să) referi refereai referiși referiseși
a III-a (el, ea) refe (să) refere referea referi referise
plural I (noi) referim (să) referim refeream referirăm referiserăm, referisem*
a II-a (voi) referiți (să) referiți refereați referirăți referiserăți, referiseți*
a III-a (ei, ele) refe (să) refere refereau referi referiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) refera referare referat referând singular plural
referea referați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) referez (să) referez referam referai referasem
a II-a (tu) referezi (să) referezi referai referași referaseși
a III-a (el, ea) referea (să) refereze refera referă referase
plural I (noi) referăm (să) referăm referam referarăm referaserăm, referasem*
a II-a (voi) referați (să) referați referați referarăți referaserăți, referaseți*
a III-a (ei, ele) referea (să) refereze referau refera referaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)