3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

referent, ~ă smf [At: CALENDARIU (1794), 192/19 / V: (înv) ~rint / Pl: ~nți, ~e / E: ger Referent, lat referens, -ntis] 1 Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale Si: (înv) referendar (3). 2 Persoană care face un referat (1).

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este mai ales de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale. V. consilier. Ar trebui să fiu... un fel de referent. GALAN, B. I 64. ♦ Persoană care face un referat.

REFERÉNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ. Referent].

REFERÉNT2, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ. Referent, lat. referens)

REFERÉNT1 s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației. (< fr. référent)

REFERÉNȚĂ s. f. funcție prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence)

REFERÉNT ~ți m. 1) Specialist într-o instituție, care informează și dă consultații într-un anumit domeniu. 2) Persoană care face un referat; raportor. /<germ. Referent, lat. referens, ~ntis

referență f. pl. informațiuni asupra calităților celui ce solicită un post.

*referénță f., pl. e (d. refer cu suf. -ență; fr. réference). Acțiunea de a raporta (a atribui saŭ a povesti). Pl. Informațiunĭ saŭ recomandațiunĭ despre o persoană: acest tînăr are bune referențe. Carte de referență, carte de consultat, nu de cetit ca o poveste (enciclopedie, dicționar ș. a.). V. relațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

referentă s. f., g.-d. art. referentei; pl. referente

referentă s. f., g.-d. art. referentei; pl. referente

referéntă s. f., pl. referénte

referénță s. f., pl. referénțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFERÉNT s. (înv.) referendar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REFERÉNT s. n. (cf. fr. référent engl. referent): (în semantică) obiectul sau conceptul denotat de un cuvânt, expresie sau judecată; lucrul, noțiunea la care se face referire.

Intrare: referent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referent
  • referentul
  • referentu‑
plural
  • referenți
  • referenții
genitiv-dativ singular
  • referent
  • referentului
plural
  • referenți
  • referenților
vocativ singular
  • referentule
  • referente
plural
  • referenților
Intrare: referentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referentă
  • referenta
plural
  • referente
  • referentele
genitiv-dativ singular
  • referente
  • referentei
plural
  • referente
  • referentelor
vocativ singular
  • referentă
  • referento
plural
  • referentelor
Intrare: referență
referență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referență
  • referența
plural
  • referențe
  • referențele
genitiv-dativ singular
  • referențe
  • referenței
plural
  • referențe
  • referențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

referent, referențisubstantiv masculin
referentă, referentesubstantiv feminin

  • 1. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ar trebui să fiu... un fel de referent. GALAN, B. I 64. DLRLC
    • 1.1. Persoană care face un referat. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.