15 definiții pentru referent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

referent, ~ă smf [At: CALENDARIU (1794), 192/19 / V: (înv) ~rint / Pl: ~nți, ~e / E: ger Referent, lat referens, -ntis] 1 Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale Si: (înv) referendar (3). 2 Persoană care face un referat (1).

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

REFERÉNT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este mai ales de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale. V. consilier. Ar trebui să fiu... un fel de referent. GALAN, B. I 64. ♦ Persoană care face un referat.

REFERÉNT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ. Referent].

REFERÉNT2, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ. Referent, lat. referens)

REFERÉNT1 s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației. (< fr. référent)

REFERÉNT ~ți m. 1) Specialist într-o instituție, care informează și dă consultații într-un anumit domeniu. 2) Persoană care face un referat; raportor. /<germ. Referent, lat. referens, ~ntis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

referént s. m., pl. referénți

referént s. m., pl. referénți

referéntă s. f., g.-d. art. referéntei; pl. referénte

referéntă s. f., pl. referénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFERÉNT s. (înv.) referendar.

REFERENT s. (înv.) referendar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REFERÉNT s. n. (cf. fr. référent engl. referent): (în semantică) obiectul sau conceptul denotat de un cuvânt, expresie sau judecată; lucrul, noțiunea la care se face referire.

Intrare: referent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referent
  • referentul
  • referentu‑
plural
  • referenți
  • referenții
genitiv-dativ singular
  • referent
  • referentului
plural
  • referenți
  • referenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)