2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o soluție). – Din germ. Referat.

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unui studiu, a unei activități etc. Secretarul adjunct al Comitetului ținuse un referat special. MIHALE, O. 484. Fac un mic referat asupra volumului cetit. SAHIA, U.R.S.S. 129. ♦ Raport scris (uneori numai de cîteva rînduri) pe marginea unei cereri, a unui act etc.

referát s. n., pl. referáte

referát s. n., pl. referáte

REFERÁT s. v. dare de seamă.

REFERÁT s.n. Dare de seamă asupra unei activități, asupra unei cărți etc. ♦ Raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr. référé, germ. Referat].

REFERÁT s. n. 1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc. 2. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ. Referat)

REFERÁT ~e n. 1) Comunicare publică care prezintă o expunere desfășurată a unei teme. ~ la congres. 2) Prezentare scurtă (orală sau scrisă) a unei publicații. 3) Raport scurt, scris pe marginea unei cereri, prin care se propune o soluție. /<germ. Referat

referat n. 1. Jur. recurs la un judecător care statuează provizoriu asupra cazurilor urgente; 2. raport depus.

*referát n., pl. e (fr. référé). Raport scris și depus.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 referă, prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă: referá vb. I.

referí1 (a ~) vb., ind. prez. 3 reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 să refére

referí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se reféră, imperf. 3 sg. se refereá; conj. prez. 3 să se refére

referí vb., ind. prez. 1 sg. refér, 3 sg. și pl. reféră, imperf. 3 sg. refereá; conj. prez. 3 sg. și pl. refére

Intrare: referi

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) referi referire referit referind singular plural
refe referiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) refer (să) refer refeream referii referisem
a II-a (tu) referi (să) referi refereai referiși referiseși
a III-a (el, ea) refe (să) refere referea referi referise
plural I (noi) referim (să) referim refeream referirăm referiserăm, referisem*
a II-a (voi) referiți (să) referiți refereați referirăți referiserăți, referiseți*
a III-a (ei, ele) refe (să) refere refereau referi referiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) refera referare referat referând singular plural
referea referați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) referez (să) referez referam referai referasem
a II-a (tu) referezi (să) referezi referai referași referaseși
a III-a (el, ea) referea (să) refereze refera referă referase
plural I (noi) referăm (să) referăm referam referarăm referaserăm, referasem*
a II-a (voi) referați (să) referați referați referarăți referaserăți, referaseți*
a III-a (ei, ele) referea (să) refereze referau refera referaseră
Intrare: referat

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular referat referatul
plural referate referatele
genitiv-dativ singular referat referatului
plural referate referatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)