2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

referat sn [At: AR (1838), 2391/6 / Pl: ~e / E: ger Referat] 1 Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. 2 Scurt raport scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. 3 Expunere succintă asupra unei probleme, a unui subiect științific, literar etc.

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o soluție). – Din germ. Referat.

REFERÁT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unui studiu, a unei activități etc. Secretarul adjunct al Comitetului ținuse un referat special. MIHALE, O. 484. Fac un mic referat asupra volumului cetit. SAHIA, U.R.S.S. 129. ♦ Raport scris (uneori numai de cîteva rînduri) pe marginea unei cereri, a unui act etc.

REFERÁT s.n. Dare de seamă asupra unei activități, asupra unei cărți etc. ♦ Raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr. référé, germ. Referat].

REFERÁT s. n. 1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc. 2. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ. Referat)

REFERÁT ~e n. 1) Comunicare publică care prezintă o expunere desfășurată a unei teme. ~ la congres. 2) Prezentare scurtă (orală sau scrisă) a unei publicații. 3) Raport scurt, scris pe marginea unei cereri, prin care se propune o soluție. /<germ. Referat

referat n. 1. Jur. recurs la un judecător care statuează provizoriu asupra cazurilor urgente; 2. raport depus.

*referát n., pl. e (fr. référé). Raport scris și depus.

REFERÁ vb. I v. referi.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) referá vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

referi [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~ra (Pzi: ~rez) / Pzi: refer, (înv) ~rez, 6 (rar) refer / E: fr référer, ger referieren] 1 vt(a) (Udp „despre”, „asupra”) A face un referat (1). 2 vt(a) (Udp „despre”, „asupra”) A relata. 3 vr (Udp „la”) A se raporta la ceva sau la cineva. 4 vr A viza pe cineva sau ceva. 5 vr A face o aluzie.

REFERÍ, refér, vb. IV. 1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 referă, prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă: referá vb. I.

REFERÁ vb. I. v. referi.

REFERÍ vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refér, conj. 3 -re, var. referá vb. I. / cf. fr. référer].

REFERÍ vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. référer, germ. refereren)

referát-sintéză s. n. Referat care sintetizează ◊ „[Editorii] au întocmit un referat-sinteză. Gaz. lit. 6 IV 67 p. 6 (din referat + sinteză)

A REFERÍ refér intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. référer

A SE REFERÍ mă refér intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /<germ. referieren, fr. référer

arată toate definițiile

Intrare: referat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referat
  • referatul
  • referatu‑
plural
  • referate
  • referatele
genitiv-dativ singular
  • referat
  • referatului
plural
  • referate
  • referatelor
vocativ singular
plural
Intrare: referi
verb (V329)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • referi
  • referire
  • referit
  • referitu‑
  • referind
  • referindu‑
singular plural
  • refe
  • referiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refer
(să)
  • refer
  • refeream
  • referii
  • referisem
a II-a (tu)
  • referi
(să)
  • referi
  • refereai
  • referiși
  • referiseși
a III-a (el, ea)
  • refe
(să)
  • refere
  • referea
  • referi
  • referise
plural I (noi)
  • referim
(să)
  • referim
  • refeream
  • referirăm
  • referiserăm
  • referisem
a II-a (voi)
  • referiți
(să)
  • referiți
  • refereați
  • referirăți
  • referiserăți
  • referiseți
a III-a (ei, ele)
  • refe
(să)
  • refere
  • refereau
  • referi
  • referiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refera
  • referare
  • referat
  • referatu‑
  • referând
  • referându‑
singular plural
  • referea
  • referați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • referez
(să)
  • referez
  • referam
  • referai
  • referasem
a II-a (tu)
  • referezi
(să)
  • referezi
  • referai
  • referași
  • referaseși
a III-a (el, ea)
  • referea
(să)
  • refereze
  • refera
  • referă
  • referase
plural I (noi)
  • referăm
(să)
  • referăm
  • referam
  • referarăm
  • referaserăm
  • referasem
a II-a (voi)
  • referați
(să)
  • referați
  • referați
  • referarăți
  • referaserăți
  • referaseți
a III-a (ei, ele)
  • referea
(să)
  • refereze
  • referau
  • refera
  • referaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)