REFERAT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o rezoluție). – Din germ. Referat.

referat sn [At: AR (1838), 239¹/6 / Pl: ~e / E: ger Referat] 1 Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. 2 Scurt raport scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. 3 Expunere succintă asupra unei probleme, a unui subiect științific, literar etc.

REFERAT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unei activități etc. ♦ Raport (de câteva rânduri) scris pe marginea unei cereri, a unui act etc. (în care se propune o soluție). – Din germ. Referat.

REFERAT, referate, s. n. Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărți, a unui studiu, a unei activități etc. Secretarul adjunct al Comitetului ținuse un referat special. MIHALE, O. 484. Fac un mic referat asupra volumului cetit. SAHIA, U.R.S.S. 129. ♦ Raport scris (uneori numai de cîteva rînduri) pe marginea unei cereri, a unui act etc.

REFERAT s.n. Dare de seamă asupra unei activități, asupra unei cărți etc. ♦ Raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. [Cf. fr. référé, germ. Referat].

REFERAT s. n. 1. dare de seamă asupra unei activități, a unei cărți etc. 2. raport scurt făcut pe marginea unei cereri, a unui act etc. (< germ. Referat)

REFERAT ~e n. 1) Comunicare publică care prezintă o expunere desfășurată a unei teme. ~ la congres. 2) Prezentare scurtă (orală sau scrisă) a unei publicații. 3) Raport scurt, scris pe marginea unei cereri, prin care se propune o soluție. /<germ. Referat

referat n. 1. Jur. recurs la un judecător care statuează provizoriu asupra cazurilor urgente; 2. raport depus.

*referát n., pl. e (fr. référé). Raport scris și depus.

REFERI, refér, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) refera vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

refera v vz referi

referi [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~ra (Pzi: ~rez) / Pzi: refer, (înv) ~rez, 6 (rar) refer / E: fr référer, ger referieren] 1 vt(a) (Udp „despre”, „asupra”) A face un referat (1). 2 vt(a) (Udp „despre”, „asupra”) A relata. 3 vr (Udp „la”) A se raporta la ceva sau la cineva. 4 vr A viza pe cineva sau ceva. 5 vr A face o aluzie.

REFERI, refer, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi în legătură cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) refera vb. I] – Din germ. referieren, fr. référer.

REFERI, refer, vb. IV. 1. Intranz. (Și în forma refera; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «despre», «asupra» etc.) A face un referat; a raporta, a da referințe, a relata. Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară... O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 23. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 referă, prez. conj. pers. 3 refere. – Variantă: refera vb. I.

REFERA vb. I. v. referi.

REFERI vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. refer, conj. 3 -re, var. refera vb. I. / cf. fr. référer].

REFERI vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. référer, germ. refereren)

referat-sinteză s. n. Referat care sintetizează ◊ „[Editorii] au întocmit un referat-sinteză.” Gaz. lit. 6 IV 67 p. 6 (din referat + sinteză)

A REFERI refer intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. référer

A SE REFERI mă refer intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se raporta. /<germ. referieren, fr. référer

referì v. a (se) raporta la.

*refér, a -á și (rar) a -í v. tr. (lat. réfero, re-férre, fr. référer. – Referă, să refere. V. con-fer). Raportez, atribuĭ: a referi la cineva onoarea unuĭ fapt; Raportez, fac raport, povestesc: a referi ministruluĭ cele constatate. V. refl. Mă raportez: mă refer la cele scrise de el. V. relatez.

referat s. n., pl. referate

referat s. n., pl. referate

referat s. n., pl. referate

referi¹ (a ~) (a face un referat) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. refer, 3 referă, imperf. 1 refeream; conj. prez. 1 sg. să refer, 3 să refere

referi² (a se ~) (a se raporta) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă refer, 3 se referă, imperf. 1 sg. mă refeream; conj. prez. 1 sg. să mă refer, 3 să se refere; imper. 2 sg. afirm. referă-te; ger. referindu-mă

referi² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se referă, imperf. 3 sg. se referea; conj. prez. 3 să se refere

referi¹ (a ~) vb., ind. prez. 3 referă, imperf. 3 sg. referea; conj. prez. 3 să refere

referi vb., ind. prez. 1 sg. refer, 3 sg. și pl. referă, imperf. 3 sg. referea; conj. prez. 3 sg. și pl. refere

refer, -feră 3, -feri inf. (refl. : a se raporta la ceva) și -fera inf. (a face un raport despre ceva).

REFERAT s. v. dare de seamă.

REFERAT s. raport, situație, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit un ~ despre...)

REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. v. relata.

REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre...)

referi (refer, referit), vb. – A raporta. – Var. refera. Fr. référer. – Der. referat, s. n., din fr. référé; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh în misiune pe lîngă domnitor), din mgr. ῥεφερεντάριος, și modern din fr. référendaire; referență, s. f., din fr. référence; referitor, adj. (care se referă la ceva sau la cineva).