2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.

reeditare sf [At: GRAUR, F. L. 6 / Pl: ~tări / E: reedita] 1 Publicare într-o nouă ediție. 2 Readucere în discuție a unei idei, a unei concepții, a unui fapt etc.

REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. Titlul exact este «Limba în circulațiune»... eu am folosit-o în reeditarea, sub formă de texte alese, a lui J. Byck. GRAUR, F. L. 6.

REEDITÁRE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [< reedita].

REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

reedita vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~tez / E: fr réediter] 1 A publica într-o nouă ediție Si: a retipări. 2 A readuce în discuție o idee, o concepție, un fapt etc. 3 (Rar) A relua (o piesă de teatru).

REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc. Editura de Stat reeditează pe toți clasicii noștri. ♦ A scoate o nouă ediție a operelor sau a unor opere ale unui scriitor. Vechi poeți naționali au fost scoși din uitare, reeditați. SADOVEANU, E. 189. 2. Fig. A pune din nou în circulație (o idee, o concepție etc., de obicei greșită); a face să reapară ceva, a relua, a repeta (într-o nouă versiune). Din nefericire însă, idila rurală reedita tot pe Rodica de mucava a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 9. Caracterizînd acum pe domnul ucis, Radu Popescu nu mai crede că trebuie să reediteze laudele fără rezerve. IORGA, L. I 187.

REEDITÁ vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer].

REEDÍTÁ vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer)

A REEDITÁ ~éz tranz. 1) (lucrări, opere etc.) A edita din nou; a publica într-o nouă ediție; a republica; a retipări. 2) fig. (afirmații, idei, concepții) A repune în circulație. [Sil. -re-e-] /<fr. rééditer

reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.

*reeditéz v. tr. (re- și editez; fr. rééditer). Editez ĭar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reeditáre s. f., g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắri

reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reeditá vb., ind. prez. 1 sg. reeditéz, 3 sg. și pl. reediteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REEDITÁRE s. 1. v. republicare. 2. repetare. (~ unei performanțe.)

REEDITARE s. 1. reimprimare, republicare, retipărire. (~ operelor cuiva.) 2. repetare. (~ unei performanțe.)

REEDITÁ vb. 1. v. republica. 2. repeta. (A ~ performanța de anul trecut.)

arată toate definițiile

Intrare: reeditare
reeditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reeditare
  • reeditarea
plural
  • reeditări
  • reeditările
genitiv-dativ singular
  • reeditări
  • reeditării
plural
  • reeditări
  • reeditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reedita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reedita
  • reeditare
  • reeditat
  • reeditatu‑
  • reeditând
  • reeditându‑
singular plural
  • reeditea
  • reeditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reeditez
(să)
  • reeditez
  • reeditam
  • reeditai
  • reeditasem
a II-a (tu)
  • reeditezi
(să)
  • reeditezi
  • reeditai
  • reeditași
  • reeditaseși
a III-a (el, ea)
  • reeditea
(să)
  • reediteze
  • reedita
  • reedită
  • reeditase
plural I (noi)
  • reedităm
(să)
  • reedităm
  • reeditam
  • reeditarăm
  • reeditaserăm
  • reeditasem
a II-a (voi)
  • reeditați
(să)
  • reeditați
  • reeditați
  • reeditarăți
  • reeditaserăți
  • reeditaseți
a III-a (ei, ele)
  • reeditea
(să)
  • reediteze
  • reeditau
  • reedita
  • reeditaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)