2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

recurgere sf [At: DDRF / V: (înv) răc~ / E: recurge] 1 Adresare către cineva pentru a-i cere ajutor. 2 (Înv; îf răcurs) Reflux (1).

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge; adresare, referire.

RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (2). [< recurge].

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).

recurge vi [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 176 / Pzi: recurg / E: re1- + curge după fr recourir] (Udp „la”) A apela la cineva sau la ceva (pentru a cere ajutor) Si: a se servi de...

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).

RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A apela la cineva sau la ceva, a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor, sprijin sau refugiu; a folosi. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare. CĂLINESCU, E. 32. Cu tot regretul, trebuie să recurg la dumneata. SEBASTIAN, T. 104.

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge

recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la.

2) *recúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. re- și curg, după lat. recúrrere și fr. recourir). Mă adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECÚRGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)

RECURGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)

RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)

arată toate definițiile

Intrare: recurgere
recurgere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurgere
  • recurgerea
plural
  • recurgeri
  • recurgerile
genitiv-dativ singular
  • recurgeri
  • recurgerii
plural
  • recurgeri
  • recurgerilor
vocativ singular
plural
Intrare: recurge
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recurge
  • recurgere
  • recurs
  • recursu‑
  • recurgând
  • recurgându‑
singular plural
  • recurge
  • recurgeți
  • recurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recurg
(să)
  • recurg
  • recurgeam
  • recursei
  • recursesem
a II-a (tu)
  • recurgi
(să)
  • recurgi
  • recurgeai
  • recurseși
  • recurseseși
a III-a (el, ea)
  • recurge
(să)
  • recurgă
  • recurgea
  • recurse
  • recursese
plural I (noi)
  • recurgem
(să)
  • recurgem
  • recurgeam
  • recurserăm
  • recurseserăm
  • recursesem
a II-a (voi)
  • recurgeți
(să)
  • recurgeți
  • recurgeați
  • recurserăți
  • recurseserăți
  • recurseseți
a III-a (ei, ele)
  • recurg
(să)
  • recurgă
  • recurgeau
  • recurseră
  • recurseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)