8 definiții pentru recurgere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.

recurgere sf [At: DDRF / V: (înv) răc~ / E: recurge] 1 Adresare către cineva pentru a-i cere ajutor. 2 (Înv; îf răcurs) Reflux (1).

RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge; adresare, referire.

RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (2). [< recurge].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECÚRGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)

RECURGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)

Intrare: recurgere
recurgere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurgere
  • recurgerea
plural
  • recurgeri
  • recurgerile
genitiv-dativ singular
  • recurgeri
  • recurgerii
plural
  • recurgeri
  • recurgerilor
vocativ singular
plural