8 definiții pentru recurgere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei. – V. recurge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
recurgere sf [At: DDRF / V: (înv) răc~ / E: recurge] 1 Adresare către cineva pentru a-i cere ajutor. 2 (Înv; îf răcurs) Reflux (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECÚRGERE s. f. Acțiunea de a recurge; adresare, referire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRGERE s.f. Acțiunea de a recurge și rezultatul ei; recurs (2). [< recurge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
RECÚRGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECURGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||