RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

RECURÉNȚĂ, recurențe, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este recurent¹; revenire. 2. (Mat.; în sintagma) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr-un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni precedenți. – Din fr. récurrence.

RECURÉNT², -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care face (sau se judecă în) recurs.

RECURÉNT¹, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile.

RECURÉNȚĂ s. f. Revenire, reacțiune asupra sa însăși. ◊ (Logică) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă.

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

recurénță s. f., g.-d. art. recurénței; pl. recurénțe

RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence].

RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence)

RECURÉNT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent

RECURÉNT² ~ți m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis

RECURÉNȚĂ ~e f. Caracter recurent; revenire; întoarcere. Formulă de ~. /<fr. récurrence