recul sn [At: STOICA, VÂN. 22 / Pl: ~uri / E: fr recul] 1 Mișcare înapoi a unui corp solid, ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care se mișcă într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2 Distanța maximă parcursă de un corp în timpul mișcării de recul (1). 3 (Pex) Mișcare îndărăt Si: retragere.

RECUL, reculuri, s. n. Mișcare îndărăt a unui corp solid, ca reacțiune provocată de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care se mișcă într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. Reculul unei arme de foc. ♦ Distanța parcursă de un corp solid în timpul mișcării sale înapoi provocate prin reacțiune.

RECUL s.n. Mișcare înapoi a unui corp, ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (P. ext) Mișcare îndărăt; retragere. ♦ Distanță parcursă de un corp în timpul mișcării sale înapoi, provocată prin reacție. [Pl. -uri. / < fr. recul].

RECUL s. n. 1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mișcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul)

RECUL ~uri n. 1) Mișcare înapoi a unui corp, ca reacție la mișcarea înainte a altui corp, aflat în legătură cu primul. ~ul armei. 2) Distanță parcursă de un corp în timpul mișcării înapoi, produsă prin reacție (ca efect contrar). /<fr. recul

*recúl n., pl. urĭ (fr. recul). Zmuncitura armelor de foc cînd se descarcă.

recul s. n., pl. reculuri

recul s. n., pl. reculuri

recul s. n., pl. reculuri

recul, pl. reculuri