14 definiții pentru recurent (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli)[1] Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

  1. Sensul s-a extins, fiind folosit și în alte domenii, nu numai în cel medical, despre boli — raduborza

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile. – Din fr. récurrent.

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. Persoană care face un recurs în justiție. – Din lat. recurrens, -ntis.

RECURÉNT1, -Ă, recurenți, -te, adj. (Med.) Care revine, care recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă caracterizată prin alternarea stărilor febrile cu stări nefebrile.

RECURÉNT2, -Ă, recurenți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană care face (sau se judecă în) recurs.

RECURÉNT, -Ă adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidivează. ◊ Febră recurentă = boală infecțioasă cu aceleași simptome cu febra tifoidă; (mat.) serie recurentă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă. [< fr. récurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni înapoi].

RECURÉNT, -Ă s.m. și f. (Jur.) Cel care face un recurs în justiție. [< recurs].

RECURÉNT, -Ă I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidivează. ♦ febră ~ă = boală infecțioasă având aceleași simptome ca febra tifoidă. 3. (mat.) serie ~ă = serie al cărei fiecare termen se calculează cu ajutorul termenilor care îl precedă; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. récurrent, lat. recurrens)

RECURÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care recidivează; cu proprietatea de a reveni. 2) Care revine la punctul inițial; cu proprietatea de a reveni la poziția inițială. Nerv ~. /<fr. récurrent

RECURÉNT2 ~ți m. Persoană care face un recurs în justiție. /<lat. recurrens, ~ntis

recurent m. Jur. cel ce face recurs.

*recurént, -ă adj. (lat. recúrrens, -curréntis, part. d. recurrere, a alerga înapoĭ. V. recurg). Anat. Care revine la punctu de plecare: nervĭ recurențĭ. Mat. Care presupune un calcul făcut asupra terminilor din apoĭ: serie recurentă. Jur. Care face recurs (Subst. Recurentu). Med. Frigurĭ recurente, un fel de frigurĭ maĭ grave de cît cele obișnuite și chiar mortale cînd omu e răŭ hrănit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recurént adj. m., s. m., pl. recurénți; adj. f., s. f. recuréntă, pl. recurénte

recurént (care revine) adj. m., (persoană care face recurs) s. m., pl. recurénți; f. sg. recuréntă, pl. recurénte

Intrare: recurent (adj.)
recurent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recurent
  • recurentul
  • recurentu‑
  • recurentă
  • recurenta
plural
  • recurenți
  • recurenții
  • recurente
  • recurentele
genitiv-dativ singular
  • recurent
  • recurentului
  • recurente
  • recurentei
plural
  • recurenți
  • recurenților
  • recurente
  • recurentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)