2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recto2 sn [At: I. GOLESCU, C. / E: fr recto, lat recto] 1 (Îoc „verso”) Prima pagină a unei foi scrise. 2 Pagina din dreapta a unui manuscris, a unei cărți. 3 (Rar) Avers.

recto1- [At: DN3 / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect1.

RÉCTO s. n. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

RÉCTO s. n. invar. (În opoziție cu verso) Pagina din față a unei coli de hîrtie scrise sau a unei foi de carte.

RÉCTO s.n. (op. verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto].

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].

RECT2(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)

RECTO1- elem. rect2(o)-. ()

RÉCTO2 s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto)

RÉCTO n. invar. (în opoziție cu verso) Prima față a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto

*récto n. fără pl. (lat. recto, ablativu d. rectus, drept, în loc. recto folio, pe partea cuvenită a foiĭ). Prima față a uneĭ foĭ scrise orĭ a uneĭ medaliĭ. V. verso.

rect1 sn [At: VEISA, I. 129/19 / V: (înv) -um, ~om / E: fr rectum, lm (intestinum) rectum] Ultimul segment al tubului digestiv, care se termină prin orificiul anal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

récto s. n., art. réctoul; abr. ro


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECTO s. față. (~ul unei file.)

Recto ≠ contrapagină, verso

arată toate definițiile

Intrare: recto (pref.)
recto (pref.)
prefix (I7-P)
  • recto
Intrare: recto (subst.)
recto (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recto
  • rectoul
  • rectou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • recto
  • rectoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)