19 definiții pentru recto (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÉCTO s. n. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

recto1- [At: DN3 / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect1.

recto2 sn [At: I. GOLESCU, C. / E: fr recto, lat recto] 1 (Îoc „verso”) Prima pagină a unei foi scrise. 2 Pagina din dreapta a unui manuscris, a unei cărți. 3 (Rar) Avers.

RÉCTO s. n. invar. (în opoziție cu verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite etc.); pagina din dreapta a unei cărți, a unui manuscris etc. – Din fr., lat. recto.

RÉCTO s. n. invar. (În opoziție cu verso) Pagina din față a unei coli de hîrtie scrise sau a unei foi de carte.

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].

RÉCTO s.n. (op. verso) Prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). [< fr., lat. recto].

RÉCTO2 s. n. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite). (< fr., lat. recto)

RECT2(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)

RÉCTO n. invar. (în opoziție cu verso) Prima față a unei foi scrise (dintr-o carte). /<fr. recto

*récto n. fără pl. (lat. recto, ablativu d. rectus, drept, în loc. recto folio, pe partea cuvenită a foiĭ). Prima față a uneĭ foĭ scrise orĭ a uneĭ medaliĭ. V. verso.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

récto s. n., art. réctoul; abr. ro


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

recto tono (cuv. lat. „sunet drept”) (Greg.), lectură sau recitare rectilinie pe o singură notă [tenor (4)], fără inflexiuni. V. psalmodie.

Intrare: recto (subst.)
recto (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recto
  • rectoul
  • rectou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • recto
  • rectoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)