recto¹- [At: DN³ / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect¹.

RECTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) rect”. [Var. rect-. / < fr. recto-, cf. lat. rectum].

RECTO¹- elem. rect²(o)-. ()

RECT²(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)

rect³- vz recti-

rect²- vz recto-

RECT¹- v. recto-.

RECT²- v. recti-.

recto s. n., art. rectoul; abr. r°

rect s. n., pl. recturi

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză₂), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.

RECT-, v. RECTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a anusului.