3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

RECT, recturi, s. n. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal. – Din fr. rectum, lat. rectum [intestinum].

rect1 sn [At: VEISA, I. 129/19 / V: (înv) -um, ~om / E: fr rectum, lm (intestinum) rectum] Ultimul segment al tubului digestiv, care se termină prin orificiul anal.

-rect4 [At: DN3 / E: fr recte, lat rectus] Element secund de compunere savantă cu semnificația „drept”.

RECT s. n. (Anat.) Ultima parte a intestinului gros, care se termină prin orificiul anal.

-RECT3 Element secund de compunere savantă cu semnificația „drept”. [< fr. recte, cf. lat. rectus].

RECT s.n. Partea ultimă a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. [Var. rectum s.n. / < fr., lat. rectum].

RECT1 s. n. porțiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/)

RECT ~uri n. Porțiune terminală a intestinului gros. /<fr. rectum, lat. rectum

recto2 sn [At: I. GOLESCU, C. / E: fr recto, lat recto] 1 (Îoc „verso”) Prima pagină a unei foi scrise. 2 Pagina din dreapta a unui manuscris, a unei cărți. 3 (Rar) Avers.

recto1- [At: DN3 / V: rect~ / E: fr recto- cf lat rectum] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) rect1.

RECT2(O)-, -RÉCT/RECTI- elem. „drept”, „rect”. (< fr. rect/o/-, -recte, recti-, cf. lat. rectus)

rectum n. Anat. partea din urmă ce termină intestinul cel gros.

*réctum n. fără pl. (lat. rectum, subînț. intestinum, adică „intestinu drept”). Anat. Ultima parte a intestinuluĭ gros, care se termină la orificiu anal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: rect (pref.)
prefix (I7-P)
  • rect
Intrare: rect (subst.)
rect1 (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rect
  • rectul
  • rectu‑
plural
  • recturi
  • recturile
genitiv-dativ singular
  • rect
  • rectului
plural
  • recturi
  • recturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rectum
  • rectumul
  • rectumu‑
plural
  • rectumuri
  • rectumurile
genitiv-dativ singular
  • rectum
  • rectumului
plural
  • rectumuri
  • rectumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rect (suf.)
rect3 (suf.)
sufix (I7-S)
  • rect
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rect (subst.) rectum

  • 1. Ultima parte a tubului digestiv, care se întinde de la colon până la orificiul anal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: