RECTI- „drept, erect”. ◊ L. rectus „drept” > fr. recti-, engl. id., germ. rekti- > rom. recti-. □ ~caul (v. caul), adj., cu tulpina dreaptă; ~corn (v. -corn), adj., (despre insecte) cu antenele drepte; ~flor (v. -flor), adj., cu flori drepte; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) care are ciocul drept.