7 definiții pentru recepțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recepțiune sf vz recepție

RECEPȚIÚNE s. f. v. recepție.

RECEPȚIÚNE s.f. v. recepție.

recepți(un)e f. 1. primire și modul de a primi pe cineva; 2. ceremonie prin care se face o primire solemnă.

*recepțiúne f. (lat. recéptio, -ónis. V. accepțiune, încep). Primire, luare în primire: recepțiunea uneĭ scrisorĭ, unuĭ edificiŭ. Modu de a primi: a face o bună recepțiune cuĭva. Primire de vizite cu ceremonial: ĭerĭ a fost recepțiune la curte. Ceremonia instalăriĭ într’o societate orĭ funcțiune: a pronunța un discurs de recepțiune la Academie. – Și -épție.

recepție sf [At: ALECSANDRI, T. 856 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réception] Primire (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. 2 (Îs) Discurs de ~ Discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. 3 Reuniune cu caracter festiv (mai ales în cercurile oficiale). 4 Operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări, în urma verificărilor de ordin cantitativ și calitativ Si: recepționare (1). 5 (Teh) Captare a semnalelor de telecomunicații, urmată de amplificarea și transformarea lor într-un mesaj (sonor, optic sau grafic) asemănător și de aceeași natură cu mesajul transmis Si: recepționare (2). 6 Serviciu într-o întreprindere hotelieră care are evidența persoanelor aflate în hotel și face repartizarea în camere a solicitatorilor.

RECÉPȚIE, recepții, s. f. 1. Luare în primire a unor materiale sau lucrări în urma operațiilor de verificare făcute pe baza unor prescripții stabilite în prealabil. ◊ Comisie de recepție = comisie care face o recepție. Bază de recepție = loc unde se primesc cotele de la colectarea unor produse agricole. 2. (Tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma într-o altă formă de energie cu ajutorul căreia să se transmită știri, semnalizări etc. 3.. Reuniune cu caracter solemn și festiv, mai ales în cercurile oficiale. Cunoscuse, spunea el, la o recepție la legație, o femeie splendidă. CAMIL PETRESCU, U. N. 234. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacole, recepții. REBREANU, R. I 252. 4. (Învechit) Primire, întîmpinare (cu caracter ceremonios) a unui oaspete. (Atestat în forma recepțiune) O depeșă de la București anunță prefectului ca să prepare recepțiune directorului Ministeriului de hiterne. ALECSANDRI, T. 856. ◊ Discurs de recepție = discurs rostit într-o ședință solemnă de către un membru nou ales al unei academii. – Variantă: (învechit) recepțiúne s. f.

Intrare: recepțiune
recepțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recepțiune
  • recepțiunea
plural
  • recepțiuni
  • recepțiunile
genitiv-dativ singular
  • recepțiuni
  • recepțiunii
plural
  • recepțiuni
  • recepțiunilor
vocativ singular
plural