RECÂȘTIGARE s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

recâștigare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 202 / Pl: ~gări / E: recâștiga] 1 Redobândire. 2 Recuperare (1).

RECÂȘTIGARE, recâștigări, s. f. Acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire. – V. recâștiga.

RECÂȘTIGA, recâștig, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Pref. re- + câștiga.

recâștiga [At: POLIZU / Pzi: recâștig / E: re¹- + recâștiga] 1-4 vt A câștiga (11, 14, 19-20) (ceva) din nou. 5 A obține din nou victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 6 vr (Rar) A-și reveni.

RECÂȘTIGA, recâștig, vb. I. Tranz. A câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta. – Re¹ + câștiga.

RECÎȘTIGA, recîștig, vb. I. 1. Tranz. A cîștiga (ceva) din nou; a redobîndi, a recăpăta. Judecînd mai rece, ușor s-ar fi putut convinge ce rău ales era momentul, pentru a recîștiga favoarea monarhului. EMINESCU, N. 135. ◊ Fig. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare pentru a recîștiga anii pierduți. CĂLINESCU, E. 32. 2. Refl. (Neobișnuit) A-și reveni, a se reculege. După prima întrebare, desăvîrșit de bine știută, m-am recîștigat cu totul. GALACTION, O. I 58.

RECÎȘTIGARE s. f. Acțiunea de a (se) recîștiga și rezultatul ei; redobîndire. Tratatul de Adrianopoli aduse țărilor recîștigarea a parte din drepturile pierdute pe atîta vreme. NEGRUZZI, S. I 202.

A RECÂȘTIGA recâștig tranz. A câștiga din nou; a redobândi; a recupera; a recăpăta. /re- + a căpăta

recâștigà v. a câștiga ceeace pierduse.

*recîștíg, a -á v. tr. (re- și cîștig). Cîștig ĭar. V. distorc, întorc.

recâștigare s. f., g.-d. art. recâștigării

recâștigare s. f., g.-d. art. recâștigării

recâștigare s. f., g.-d. art. recâștigării; pl. recâștigări

recâștiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recâștig, 2 sg. recâștigi, 3 recâștigă; conj. prez. 1 sg. să recâștig, 3 să recâștige

recâștiga (a ~) vb., ind. prez. 3 recâștigă

recâștiga vb., ind. prez. 1 sg. recâștig, 3 sg. și pl. recâștigă

RECÂȘTIGARE s. v. recăpătare.

RECÂȘTIGA vb. 1. v. recăpăta. 2. v. recuceri.

RECÎȘTIGA vb. 1. a recăpăta, a recupera, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.) 2. a recuceri, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.)

RECÎȘTIGARE s. recăpătare, recuperare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)