recuperare sf [At: V. POPP, A. M. 1 / V: (înv) ~păr~ / Pl: ~rări / E: recupera] 1 Obținere din nou a ceva Si: recâștigare (2). 2 Utilizare totală sau parțială a ceva (energie răspândită într-o instalație, resturi sau deșeuri de materiale) care altfel s-ar pierde. 3 (Pex) întrebuințare din nou.

RECUPERARE, recuperări, s. f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei; folosire totală sau parțială a energiei răspîndite într-o instalație de producere sau de transformare a energiei, a resturilor sau a deșeurilor de materiale care altfel s-ar pierde sau s-ar degrada etc.

RECUPERARE s.f. Acțiunea de a recupera și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operație prin care e folosită o cantitate de material sau de energie care în mod obișnuit se pierde. [< recupera].

recupărare sf vz recuperare

recuperare s. f., g.-d. art. recuperării; pl. recuperări

recuperare s. f., g.-d. art. recuperării; pl. recuperări

recuperare s. f., g.-d. art. recuperării; pl. recuperări

RECUPERÁRE (<recupera) s. f. 1. Acțiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de producție și de circulație ale unei unități economice prin încasarea prețului mărfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea parțială sau totală a deșeurilor rezultate din prelucrări sau a energiei disipate într-o instalație de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. căldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sondă a unei cantități de țiței care a fost introdusă pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulației de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de măsuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea și a obține o contribuție firească de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

RECUPERARE s. recăpătare, recâștigare, redobândire. (~ forțelor pierdute.)

RECUPERARE s. recăpătare, recîștigare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)