8 definiții pentru recăpătare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECĂPĂTARE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

RECĂPĂTARE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei. – V. recăpăta.

recăpătare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: recăpăta] Căpătare din nou Si: recâștigare (1), redobândire (1).

RECĂPĂTARE, recăpătări, s. f. Acțiunea de a recăpăta și rezultatul ei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recăpătare s. f., g.-d. art. recăpătării; pl. recăpătări

!recăpătare s. f., g.-d. art. recăpătării; pl. recăpătări

recăpătare s. f., g.-d. art. recăpătării; pl. recăpătări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECĂPĂTARE s. recâștigare, recuperare, redobândire. (~ forțelor pierdute.)

RECĂPĂTARE s. recîștigare, recuperare, redobîndire. (~ forțelor pierdute.)

Intrare: recăpătare
recăpătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recăpătare
  • recăpătarea
plural
  • recăpătări
  • recăpătările
genitiv-dativ singular
  • recăpătări
  • recăpătării
plural
  • recăpătări
  • recăpătărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recăpătare, recăpătărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi recăpăta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.