2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REABILITARE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.
reabilitare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 154 / P: re-a~ / Pl: ~tări / E: reabilita] 1 Restabilire (1) a bunei reputații Si: (rar) reabilitație (1). 2 Dezmințire a învinuirilor aduse (pe nedrept) Si: (rar) reabilitație (2). 3 (Ccr) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări) Si: (rar) reabilitație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REABILITARE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări). [Pr.: re-a-] – V. reabilita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
REABILITARE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei; redobîndire a bunei reputații. Lupta noastră și izbînda să fie pentru reabilitarea omului. SADOVEANU, E. 265. Încă în Grecia antică erau curente, epoci literare, cari întunecau literatura trecută și încă pe atunci era luptă pentru reabilitarea acestei literaturi. GHEREA, ST. CR. III 154. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REABILITARE s.f. Acțiunea de a (se) reabilita. ♦ Restabilire, redobîndire a bunei reputații. ♦ (Concr.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. [< reabilita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REABILITARE s. f. 1. acțiunea de a (se) reabilita. 2. restabilire, redobândire a bunei reputații. 3. act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. (< reabilita)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reabilitare s. f. (arg. elevilor) ◊ „[Elevii spun] în loc de reexaminare, atunci când notei insuficiente îi urmează altă notă bună, reabilitare (ești reabilitat).” R.lit. 19 VII 79 p. 9 (formal din fr. réhabiliter)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reabilitare f. restabilire în toate drepturile pierdute.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REABILITA, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REABILITA, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
reabilita [At: BOLINTINEANU, O. 453 / P: re-a~ / Pzi: ~tez / E: fr réhabiliter] 1-2 vtr A(-și) restabili buna reputație. 3 vt A dezminți învinuirile aduse cuiva. 4 vt (Jur) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REABILITA, reabilitez, vb. I. Tranz. 1. A restabili buna reputație a cuiva; a dezminți învinuirile aduse cuiva. Acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate. IBRĂILEANU, A. 147. Timpul era s-o reabiliteze în ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. ◊ Refl. Înainte de a te socoti independent, cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. (Fig.) După război, cuvîntul «muiere» care era, în orașele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. 2. (Jur.) A repune, a reintegra (pe cineva) în drepturile sale, prin ștergerea pe cale judiciară a condamnării la o pedeapsă criminală sau corecțională, cum și a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din pedeapsă. – Pronunțat: re-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REABILITA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. réhabiliter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REABILITA vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REABILITA ~ez tranz. 1) A face să se reabiliteze. 2) jur. A repune în drepturile de care a fost lipsit. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE REABILITA mă ~ez intranz. A-și recăpăta prestigiul știrbit, buna reputație. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reabilità v. 1. a restabili pe cineva în toate drepturile, prerogativele, ce le pierduse: a reabilita memoria unui condamnat; 2. a recăpăta stima publică: s’a reabilitat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reabilitațiúne (ea 2 sil.) f. (fr. réhabilitation). Acțiunea de a reabilita: condamnat care obține reabilitațiunea. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reabilitéz (ea 2 silabe) v. tr. (re și abilitez; fr. réhabiliter). Restabilesc în prima stare, în vechile drepturĭ, maĭ ales vorbind de condamnațĭ: a reabilita amintirea unuĭ condamnat, a reabilita un falit. Fig. Restabilesc în stimă: acest fapt l-a reabilitat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reabilitare (desp. re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitării; pl. reabilitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reabilitare (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitării; pl. reabilitări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reabilitare s. f. (sil. re-a-) abilitare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reabilita (a ~) (desp. re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reabilitez, 3 reabilitează; conj. prez. 1 sg. să reabilitez, 3 să reabiliteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reabilita (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabilitează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reabilita vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabilitez, 3 sg. și pl. reabilitează; conj. prez. 3 sg. și pl. reabiliteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reabilita (e-a)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REABILITÁRE (< reabilita) s. f. 1. Acțiunea de a (se) reabilita. 2. (Dr.) Încetare, uneori de drept, nai adesea la cerere și în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. 3. (MED.) Complex de măsuri medicale, pedagogice, profesionale, juridice menite să restabilească (sau să compenseze) funcțiile tulburate ale organismului și capacității de muncă a bolnavilor și invalizilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
reabilitare, reabilitări s. f. (pub.) reparare, repunere în stare de funcționare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-a-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: re-a-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reabilitare, reabilitărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Lupta noastră și izbînda să fie pentru reabilitarea omului. SADOVEANU, E. 265. DLRLC
- Încă în Grecia antică erau curente, epoci literare, cari întunecau literatura trecută și încă pe atunci era luptă pentru reabilitarea acestei literaturi. GHEREA, ST. CR. III 154. DLRLC
- 1.1. Încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- reabilita DEX '09 DEX '98 DN
reabilita, reabilitezverb
- 1. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate. IBRĂILEANU, A. 147. DLRLC
- Timpul era s-o reabiliteze în ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. DLRLC
- Înainte de a te socoti independent, cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. DLRLC
- După război, cuvîntul «muiere» care era, în orașele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. DLRLC
-
- 2. A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. DN
- 4. (Despre elevi) A-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. MDN '00
etimologie:
- réhabiliter DEX '09 DEX '98 DN