2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reabilitare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 154 / P: re-a~ / Pl: ~tări / E: reabilita] 1 Restabilire (1) a bunei reputații Si: (rar) reabilitație (1). 2 Dezmințire a învinuirilor aduse (pe nedrept) Si: (rar) reabilitație (2). 3 (Ccr) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări) Si: (rar) reabilitație (3).

REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) încetare, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților care rezultau pentru o persoană dintr-o condamnare penală. [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute (în urma unei condamnări). [Pr.: re-a-] – V. reabilita.

REABILITÁRE, reabilitări, s. f. Acțiunea de a (se) reabilita și rezultatul ei; redobîndire a bunei reputații. Lupta noastră și izbînda să fie pentru reabilitarea omului. SADOVEANU, E. 265. Încă în Grecia antică erau curente, epoci literare, cari întunecau literatura trecută și încă pe atunci era luptă pentru reabilitarea acestei literaturi. GHEREA, ST. CR. III 154. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.

REABILITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reabilita. ♦ Restabilire, redobândire a bunei reputații. ♦ (Concr.) Act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. [< reabilita].

reabilitáre s. f. (arg. elevilor) ◊ „[Elevii spun] în loc de reexaminare, atunci când notei insuficiente îi urmează altă notă bună, reabilitare (ești reabilitat).R.lit. 19 VII 79 p. 9 (formal din fr. réhabiliter)

reabilitare f. restabilire în toate drepturile pierdute.

reabilita [At: BOLINTINEANU, O. 453 / P: re-a~ / Pzi: ~tez / E: fr rhéabiliter] 1-2 vtr A(-și) restabili buna reputație. 3 vt A dezminți învinuirile aduse cuiva. 4 vt (Jur) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false).

REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și recapete sau a-și recăpăta buna dispoziție, a(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. réhabiliter.

REABILITÁ, reabilitez, vb. I. Tranz. 1. A restabili buna reputație a cuiva; a dezminți învinuirile aduse cuiva. Acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate. IBRĂILEANU, A. 147. Timpul era s-o reabiliteze în ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. ◊ Refl. Înainte de a te socoti independent, cată să te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. (Fig.) După război, cuvîntul «muiere» care era, în orașele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. 2. (Jur.) A repune, a reintegra (pe cineva) în drepturile sale, prin ștergerea pe cale judiciară a condamnării la o pedeapsă criminală sau corecțională, cum și a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților rezultate din pedeapsă. – Pronunțat: re-a-.

REABILITÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) restabili prestigiul știrbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva în drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. réhabiliter].

REABILITÁ vb. I. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente. (< fr. réhabiliter)

A REABILITÁ ~éz tranz. 1) A face să se reabiliteze. 2) jur. A repune în drepturile de care a fost lipsit. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter

A SE REABILITÁ mă ~éz intranz. A-și recăpăta prestigiul știrbit, buna reputație. [Sil. re-a-] /<fr. réhabiliter

reabilità v. 1. a restabili pe cineva în toate drepturile, prerogativele, ce le pierduse: a reabilita memoria unui condamnat; 2. a recăpăta stima publică: s’a reabilitat.

*reabilitațiúne (ea 2 sil.) f. (fr. réhabilitation). Acțiunea de a reabilita: condamnat care obține reabilitațiunea. – Și -áție, dar ob. -áre.

*reabilitéz (ea 2 silabe) v. tr. (re și abilitez; fr. réhabiliter). Restabilesc în prima stare, în vechile drepturĭ, maĭ ales vorbind de condamnațĭ: a reabilita amintirea unuĭ condamnat, a reabilita un falit. Fig. Restabilesc în stimă: acest fapt l-a reabilitat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reabilitáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reabilitắrii; pl. reabilitắri

reabilitáre s. f. (sil. re-a-) abilitare

reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză

arată toate definițiile

Intrare: reabilitare
reabilitare substantiv feminin
  • silabație: re-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reabilitare
  • reabilitarea
plural
  • reabilitări
  • reabilitările
genitiv-dativ singular
  • reabilitări
  • reabilitării
plural
  • reabilitări
  • reabilitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reabilita
  • silabație: re-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reabilita
  • reabilitare
  • reabilitat
  • reabilitatu‑
  • reabilitând
  • reabilitându‑
singular plural
  • reabilitea
  • reabilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reabilitez
(să)
  • reabilitez
  • reabilitam
  • reabilitai
  • reabilitasem
a II-a (tu)
  • reabilitezi
(să)
  • reabilitezi
  • reabilitai
  • reabilitași
  • reabilitaseși
a III-a (el, ea)
  • reabilitea
(să)
  • reabiliteze
  • reabilita
  • reabilită
  • reabilitase
plural I (noi)
  • reabilităm
(să)
  • reabilităm
  • reabilitam
  • reabilitarăm
  • reabilitaserăm
  • reabilitasem
a II-a (voi)
  • reabilitați
(să)
  • reabilitați
  • reabilitați
  • reabilitarăți
  • reabilitaserăți
  • reabilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • reabilitea
(să)
  • reabiliteze
  • reabilitau
  • reabilita
  • reabilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)