2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire. – V. reîntoarce.

reîntoarcere sf [At: STAMATI, D. / V: ren~ / Pl: ~ri / E: reîntoarce] 1 Revenire la locul de plecare. 2 (Îdt) Restituire.

REÎNTOÁRCERE, reîntoarceri, s. f. Faptul de a se reîntoarce; revenire.

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

reîntoarce [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: ren~ / Pzi: reîntorc / E: re1- + întoarce cf fr retourner] 1 vr A se întoarce din nou la locul de plecare Si: a reveni. 2 vt (Îdt) A da înapoi (ceva) Si: a restitui (1).

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re1- + întoarce (după fr. retourner).

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87. – Scris și: rentoarce.

A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce

A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce

reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi.

*reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reîntoárcere s. f., g.-d. art. reîntoárcerii; pl. reîntoárceri

reîntoárcere s. f. întoarecere

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNTOÁRCERE s. returnare, revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)

REÎNTOARCERE s. revenire, (pop.) reînturnare. (~ la punctul de plecare.)

REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)

REÎNTOARCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)

arată toate definițiile

Intrare: reîntoarcere
reîntoarcere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîntoarcere
  • reîntoarcerea
plural
  • reîntoarceri
  • reîntoarcerile
genitiv-dativ singular
  • reîntoarceri
  • reîntoarcerii
plural
  • reîntoarceri
  • reîntoarcerilor
vocativ singular
plural
Intrare: reîntoarce
verb (V654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîntoarce
  • reîntoarcere
  • reîntors
  • reîntorsu‑
  • reîntorcând
  • reîntorcându‑
singular plural
  • reîntoarce
  • reîntoarceți
  • reîntorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîntorc
(să)
  • reîntorc
  • reîntorceam
  • reîntorsei
  • reîntorsesem
a II-a (tu)
  • reîntorci
(să)
  • reîntorci
  • reîntorceai
  • reîntorseși
  • reîntorseseși
a III-a (el, ea)
  • reîntoarce
(să)
  • reîntoarcă
  • reîntorcea
  • reîntoarse
  • reîntorsese
plural I (noi)
  • reîntoarcem
(să)
  • reîntoarcem
  • reîntorceam
  • reîntoarserăm
  • reîntorseserăm
  • reîntorsesem
a II-a (voi)
  • reîntoarceți
(să)
  • reîntoarceți
  • reîntorceați
  • reîntoarserăți
  • reîntorseserăți
  • reîntorseseți
a III-a (ei, ele)
  • reîntorc
(să)
  • reîntoarcă
  • reîntorceau
  • reîntoarseră
  • reîntorseseră
verb (V654)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rentoarce
  • rentoarcere
  • rentors
  • rentorsu‑
  • rentorcând
  • rentorcându‑
singular plural
  • rentoarce
  • rentoarceți
  • rentorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rentorc
(să)
  • rentorc
  • rentorceam
  • rentorsei
  • rentorsesem
a II-a (tu)
  • rentorci
(să)
  • rentorci
  • rentorceai
  • rentorseși
  • rentorseseși
a III-a (el, ea)
  • rentoarce
(să)
  • rentoarcă
  • rentorcea
  • rentoarse
  • rentorsese
plural I (noi)
  • rentoarcem
(să)
  • rentoarcem
  • rentorceam
  • rentoarserăm
  • rentorseserăm
  • rentorsesem
a II-a (voi)
  • rentoarceți
(să)
  • rentoarceți
  • rentorceați
  • rentoarserăți
  • rentorseserăți
  • rentorseseți
a III-a (ei, ele)
  • rentorc
(să)
  • rentoarcă
  • rentorceau
  • rentoarseră
  • rentorseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reîntoarcere

etimologie:

  • vezi reîntoarce
    surse: DEX '98 DEX '09

reîntoarce rentoarce

  • 1. A se întoarce din nou la locul de plecare; a se înapoia.
    exemple
    • Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2.
      surse: DLRLC
    • Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155.
      surse: DLRLC
    • figurat Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie: