REÎNTOARCE, reîntorc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87. – Scris și: rentoarce.