ratat, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. 211 / Pl: ~ați, ~e / E: rata] 1-2 smf, a (Persoană) care nu a reușit să se afirme. 3-4 smf, a (Persoană) care nu s-a realizat în viață. 5 a (D. acțiuni, situații) Nereușit.

RATÁT, -Ă, ratați, -te, adj. (Despre persoane, și substantivat) (Cel) care n-a izbutit să se afirme, nu și-a realizat posibilitățile cu care era înzestrat de la natură. Actor îmbătrînit înainte de timp, cum erau actorii ratați pe vremuri. PAS, Z. I 143. Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform... dar n-am izbutit. E iremediabil ratat. CAMIL PETRESCU, P. 18. Doctorul era un suflet de artist ratat. BART, E. 172. ♦ (Despre acțiuni) Care a dat greș; nereușit, neizbutit. Unii spun că e o lucrare genială. Alții că e o operă ratată. C. PETRESCU, C. V. 242.

RATÁT, -Ă adj. 1. Care a dat greș; nereușit, neizbutit. 2. (Despre scriitori, artiști etc.; adesea s.) Care nu a izbutit să se afirme, să creeze ceva de valoare. [Cf. fr. raté].

RATÁT, -Ă adj. 1. care a dat greș; nereușit, neizbutit. 2. (despre oameni; și s. m. f.) care nu a izbutit să se afirme. (< fr. raté)

*ratát, -ă adj. (fr. raté). Care n’a ajuns la scop: om ratat, întreprindere ratată (neizbutită, nereușită).

rata [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr rater] 1 vt A pierde o ocazie. 2 vt A nu reuși într-o împrejurare. 3 vt A da greș. 4 vr A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 5 vi (D. arme de foc, explozibile) A nu lua foc când sunt declanșate.

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.

RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].

RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)

A RATÁ ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater

A SE RATÁ mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eșec; a eșua. /<fr. rater

rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)

ratat adj. m., s. m., pl. ratați; adj. f., s. f. ratată, pl. ratate

*ratat adj. m., s. m., pl. ratați; adj. f., s. f. ratată, pl. ratate

ratát adj. m., pl. ratáți; f. sg. ratátă, pl. ratáte

radină (reg.) s. f., g.-d. art. radinei; pl. radine

rata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ratez, 3 ratează; conj. prez. 1 sg. să ratez, 3 să rateze

rata (a ~) vb., ind. prez. 3 ratează

ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. și pl. rateáză

RATÁT adj. 1. v. eșuat. 2. v. pierdut.

RATAT adj. 1. eșuat, neizbutit, nereușit. (O acțiune ~.) 2. pierdut, scăpat. (Ocazie ~.)

RATÁ vb. v. pierde.

RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.

RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. și intranz. A eșua în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc.