8 definiții pentru neizbutit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neizbutit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + izbutit] Nereușit (1).

NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Pref. ne- + izbutit.

NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.

neizbutít, -ă adj. Nereușit, ratat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. sg. neizbutítă, pl. neizbutíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereușit. 2. v. eșuat.

NEIZBUTIT adj. 1. necorespunzător, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, nereușit, ratat. (O acțiune ~.)

Intrare: neizbutit
neizbutit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neizbutit
  • neizbutitul
  • neizbutitu‑
  • neizbuti
  • neizbutita
plural
  • neizbutiți
  • neizbutiții
  • neizbutite
  • neizbutitele
genitiv-dativ singular
  • neizbutit
  • neizbutitului
  • neizbutite
  • neizbutitei
plural
  • neizbutiți
  • neizbutiților
  • neizbutite
  • neizbutitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)