RATAT, -Ă, ratați, -te, adj. (Despre persoane, și substantivat) (Cel) care n-a izbutit să se afirme, nu și-a realizat posibilitățile cu care era înzestrat de la natură. Actor îmbătrînit înainte de timp, cum erau actorii ratați pe vremuri. PAS, Z. I 143. Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform... dar n-am izbutit. E iremediabil ratat. CAMIL PETRESCU, P. 18. Doctorul era un suflet de artist ratat. BART, E. 172. ♦ (Despre acțiuni) Care a dat greș; nereușit, neizbutit. Unii spun că e o lucrare genială. Alții că e o operă ratată. C. PETRESCU, C. V. 242.