răscumpărare sf [At: VARLAAM, C. 26 / Pl: ~rări / E: răscumpăra] 1 Obținere a eliberării sau a vieții unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți. 2 (Înv) Eliberare a unui rob din captivitate, prin forța armelor. 3 Răsplată (1). 4 Mântuire. 5 Plătirea prețului unui lucru vândut sau amanetat pentru a reintra în proprietatea acelui lucru. 6 (Înv) Răzbunare (2). 7 (Înv) Pedeapsă. 8 (Înv) Satisfacție.

RĂSCUMPĂRARE, răscumpărări, s. f. Faptul de a răscumpăra. 1. Plătirea unei sume pentru a readuce în stăpînire un bun înstrăinat. 2. Obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani). Abia de ieri căzut-ai prin arme în robie... Mă prind că, dacă soarta vreodată m-ar lovi, A mea răscumpărare cam mult ar zăbovi. MACEDONSKI, O. II 211. 3. Compensație. Să se întrebe acești ultimi profitori ce răscumpărare se poate da poporului. SADOVEANU, E. 55. Ce cere craiul drept răscumpărare? – Să-i dai voie să clădească un castel la Severin. DAVILA, V. V. 76.

răscumpărare f. 1. acțiunea de a răscumpăra; 2. prețul de răscumpărare a unui captiv; 3. scăpare de păcate.

răscumpăráre f. Acțiunea de a saŭ de a te răscumpăra.

RĂSCUMPĂRA, răscumpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul său (oferind un suprapreț). 2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită; (despre realizări) a constitui o compensație. ♦ Fig. A ispăși o greșeală făcută. – Pref. răs- + cumpăra.

descumpăra v vz răscumpăra

răscumpăr sn [At: MURNU, I. 6 / Pl: ? / E: pvb răscumpăra] (Îvr) 1-8 Răscumpărare (1-8).

răscumpăra vt [At: MOXA, 374/9 / S și: res~ / Pzi: răscumpăr / E: răs- + cumpăra] 1 A elibera o persoană din captivitate, din robie, în schimbul unei plăți Si: a mântui. 2 A scăpa pe cineva sau ceva dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. 3 A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat pentru a reintra în proprietatea acelui lucru. 4 A cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit de acesta sau oferindu-i un suprapreț. 5 A redobândi un bun pierdut. 6 (Ccd) A sancționa. 7 (Ccd) A răzbuna (5). 8 (Fig) A ispăși o greșeală făcută. 9 A răsplăti. 10 A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită. 11 (D. realizări) A constitui o compensație. 12 (Rar) A lichida o obligație bănească. 13 A achita echivalentul unei sume datorate.

RĂSCUMPĂRA, răscumpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vândut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. ♦ A cumpăra un obiect de la cineva care îl cumpărase la rândul său (oferind un suprapreț). 2. A elibera o persoană din captivitate, din robie în schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioară, o acțiune (dăunătoare) săvârșită; (despre realizări) a constitui o compensație. ♦ Fig. A ispăși o greșeală făcută. – Răs- + cumpăra.

RĂSCUMPĂRA, răscumpăr, vb. I. Tranz. 1. A plăti prețul unui lucru vîndut sau amanetat, pentru a-l readuce în proprietatea sa. A cules toate economiile din anii cînd era burlac și a făcut datorii ca să răscumpere cutiile cu nestemate. C. PETRESCU, C. V. 353. ♦ A cumpăra un obiect restituind posesorului prețul plătit sau oferindu-i un suprapreț. Se află undeva altul, care vine să-i răscumpere opaițul ori capătul de sîneață, cu două, cu trei, cu zece carboave. C. PETRESCU, R. DR. 25. 2. A obține eliberarea unui captiv, a unui rob, în schimbul unei plăți. Se-mbărbătă după putință... propunîndu-și să nu s-astîmpere pînă ce nu și-a răscumpăra soția. SBIERA, P. 51. Vroiesc să o răscumpăr cu preț oricît de mare Ca să o dau lui Hebro. ALECSANDRI, T. II 269. ◊ Fig. Simțeam în inima mea... pe luptătorii jertfiți ai poporului, răscumpărați în primăvara nouă a lumii. SADOVEANU, E. 74. 3. A lichida o obligație bănească, a achita echivalentul unei sume datorate. Îi aduc niște bani cu care să răscumpere datoria tatălui său. BOLINTINEANU, O. 342. 4. A compensa printr-o realizare ulterioară o acțiune (dăunătoare); (despre realizări) a constitui o compensație. Dar toate lacrimile mele De s-ar schimba-n eterne stele, Tot n-aș putea răscumpăra O clipă din durerea ta. CERNA, P. 120. Dacă toate versurile ce compun această poemă ar fi fost rele, ar fi ajuns partea pe care o citarăm, ca să le răscumpere pe toate! MACEDONSKI, O. IV 68. Limbile se dezmorțesc și, prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Refl. pas. Cu monastirile nu se răscumpără sîngele. NEGRUZZI, S. I 146. ♦ Absol. A ispăși. Dacă am păcătuit din prostie ori din neștiință, pune-mă să răscumpăr. SADOVEANU, Z. C. 171.

A RĂSCUMPĂRA răscumpăr tranz. 1) (lucruri vândute sau amanetate) A lua înapoi contra plată. 2) rar (captivi) A pune în libertate în schimbul unei sume. 3) (pierderi, cheltuieli etc.) A compensa prin ceva echivalent ca valoare; a răsplăti. 4) (greșeli, fapte rele) A ispăși prin chinuri și dureri. /răs- + a cumpăra

răscumpărà v. 1. a cumpăra un lucru vândut; 2. a libera cu ajutorul banilor: a răscumpăra captivi, robi.; 3. a scăpa, a mântui: Isus a răscumpărat pe creștini de moartea eternă; 4. a compensa: a răscumpăra defectele prin calități. [Vechiu-rom. răscumpăra, a răsbuna (a compensa crima cu bani) = lat. RE EX și cumpăra].

descúmpăr V. răscumpăr.

răscúmpăr, a -á v. tr. (răs- și cumpăr). Cumpăr ĭar saŭ recapăt un lucru vîndut orĭ perdut: a răscumpăra o casă, un captiv. Scap de perzare: Hristos ĭ-a răscumpărat pe creștinĭ. Vechĭ. Răzbun: a răscumpăra pe cineva despre cineva (și intr.: să-șĭ răscumpere despre vrăjmaș). V. refl. Scap dînd banĭ: captivu s’a răscumpărat din mînile tîlharilor. – Vechĭ și scumpăr (trafichez) și descumpăr.

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

răscumpărare s. f., g.-d. art. răscumpărării; pl. răscumpărări

răscumpăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răscumpăr, 2 sg. răscumperi, 3 răscumpără; conj. prez. 1 sg. să răscumpăr, 3 să răscumpere

răscumpăra (a ~) vb., ind. prez. 3 răscumpără

răscumpăra vb., ind. prez. 1 sg. răscumpăr, 3 sg. și pl. răscumpără

răscumpăr.

RĂSCUMPĂRARE s. v. răzbunare.

răscumpărare s. v. RĂZBUNARE.

RĂSCUMPĂRA vb. v. răzbuna.

RĂSCUMPĂRA vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A ~ un obiect amanetat.) 2. (înv.) a scumpăra. (A ~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. v. ispăși. 5. v. mântui.

răscumpăra vb. v. RĂZBUNA.

RĂSCUMPĂRA vb. 1. (înv.) a preacumpăra. (A ~ un obiect amanetat.) 2. (înv.) a scumpăra. (A ~ un prizonier, un rob.) 3. a răsplăti, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a-și ispăși, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

A răscumpăra ≠ a amaneta

răscumpărare, răscumpărări s. f. (Bis.) Actul săvârșit de Iisus Hristos prin jertfa Sa pe cruce, prin care a luat asupra Lui păcatele oamenilor, mântuind neamul omenesc din robia păcatului și a morții și împăcându-l cu Dumnezeu; mântuire. – Din răscumpăra.