2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.

RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis.

raritate sf [At: ȘINCAI, HR. I, 9/17 / V: (itî) rarita (Pl: ~ale), (gmî) raritet s / Pl: ~tăți, (înv) ~ / E: fr rareté, lat raritas, -atis, cf it rarita, ger Rarität] 1 Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar (8). 2 (Pex) Ceea ce este excepțional (6). 3 Însușirea de a fi rar (5) Si: (îvr) rărime (4). 4-5 (Îoc densitate) Caracterul a ceea ce este rar (1-2).

RARITÁTE, rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. Un talent trebuie prețuit, dar mai ales trebuie prețuit un talent satiric; aici... poate să fie vorba de prețul rarității. GHEREA, ST. CR. I 331. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întîlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. Lîngă librăria «La papagalul de aur»... se află două case cu etaj, raritățile tîrgului. STANCU, D. 383. Milescu se uită lung la el, ca la o raritate omenească. D. ZAMFIRESCU, R. 153. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă nici armăsari. NEGRUZZI, S. I 313.

RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. [Cf. fr. rareté, it. raritá, lat. raritas].

RARITÁTE s. f. 1. obiect, ființă, fenomen care se găsește foarte rar; (p. ext.) ceea ce este excepțional, ieșit din comun. 2. însușirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)

RARITÁTE ~ăți f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas, ~atis, fr. rarité

raritate f. 1. caracterul celor rare, mică cantitate; 2. ceeace se întâmplă rar; 3. lucru rar.

*raritáte f. (lat. ráritas, -átis). Calitatea de a fi rar (nu frecŭent): raritatea unuĭ fenomen. Obĭect rar, care nu se vede des: un cabinet de raritățĭ. Starea lucruluĭ rar (nu dens): raritatea aeruluĭ în regiunile înalte.

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.

rărițat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: rărița] Prășit cu rarița1 (1).

rărițat1 sn [At: CATANELE, 22 / V: (reg) rălăț~, răli~ / Pl: ? / E: rărița] Rărițare.

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. – Variantă: (regional) rălițát s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raritáte s. f., g.-d. art. raritắții; (obiecte) pl. raritắți

raritáte s. f., g.-d. art. rarității; (obiecte) pl. rarități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RARITATE s. curiozitate. (O ~ a naturii.)

RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)

RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ ogorului.)

arată toate definițiile

Intrare: raritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raritate
  • raritatea
plural
  • rarități
  • raritățile
genitiv-dativ singular
  • rarități
  • rarității
plural
  • rarități
  • rarităților
vocativ singular
plural
Intrare: rărițat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițat
  • rărițatul
  • rărițatu‑
  • rărița
  • rărițata
plural
  • rărițați
  • rărițații
  • rărițate
  • rărițatele
genitiv-dativ singular
  • rărițat
  • rărițatului
  • rărițate
  • rărițatei
plural
  • rărițați
  • rărițaților
  • rărițate
  • rărițatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)