raritate sf [At: ȘINCAI, HR. I, 9/17 / V: (itî) rarita (Pl: ~ale), (gmî) raritet s / Pl: ~tăți, (înv) ~ / E: fr rareté, lat raritas, -atis, cf it rarita, ger Rarität] 1 Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar (8). 2 (Pex) Ceea ce este excepțional (6). 3 Însușirea de a fi rar (5) Si: (îvr) rărime (4). 4-5 (Îoc densitate) Caracterul a ceea ce este rar (1-2).