4 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂNI, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.

RĂNI, rănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. ♦ Tranz. Fig. A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa. – Din sl. raniti.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

RÂNI, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.

RÂNI, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.

răni1 [At: PSALT. HUR. 8r/12 / V: (reg) râni / Pzi: ~nesc / E: vsl ранити] 1-2 vtr A(-și) produce o rană fizică Si: (reg) a (se) rănăli, a (se) rănui. 3 vt (Îvr) A stârpi. 4 vt (Fig; și determinat prin „inimă”, „suflet”) A provoca o durere sufletească. 5 vt (Fig) A jigni. 6 vt (Fig) A impresiona. 7 vt A provoca sentimente puternice (de dragoste). 8 vt (Înv) A pângări.

rănit2, ~ă [At: COD. VOR. 6/1 / V: (reg) rân~ a / E: răni1] 1-2 smf, a (Persoană) care are o rană1 (1) Si: (reg) rănuit (1-2). 3 a (Fig) Lovit sufletește. 4 a Jignit.

rănit1 sn [At: PRAV. 332 / Pl: ? / E: răni1] (Îvr) Rănire1 (1).

râni1 [At: VARLAAM, C. 464 / V: (îrg) răni, (îvr) ~na / Pzi: ~nesc / E: cf bg рина „a curăți gunoiul cu lopata”] 1 vt A curăța ceva de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc) Si: (reg) a râcălui (7). 2 vt (Fig) A săpa la suprafață Si: a râcâi. 3-4 vit (Ban; gmț) A curăța, a lua de pe masă. 5 vt (Fig) A izgoni.

rânit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: râni1] 1 (D. suprafețe) Curățat de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.). 2 Izgonit.

rânit1 sn [At: LB / Pl: ? / E: râni1] 1 Curățare de pe o suprafață a stratului depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.) Si: rânire (1). 2 Izgonire.

RĂNI2, rănesc, vb. IV. Tranz. 1. A produce, a face cuiva o rană. Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. ◊ Fig. Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. ◊ Refl. pas. Fig. Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. 2. Fig. A îndurera sufletește; a jigni. Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. Care are sau a făcut o rană. Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. ♦ Fig. Jignit. E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197.

RÎNI, rînesc, vb. IV. Tranz. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Intranz. Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răni vb. IV.

A RĂNI ~esc tranz. 1) A vătama printr-o rană; a leza; a traumatiza. 2) fig. A îndurera printr-o traumă psihică; a traumatiza. /<sl. raniti

A RÂNI ~esc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina

rănì v. a curăța: fata rănește fântâna și o îngrijește bine CR. [Bulg. RINĬ, a strânge, a ridica (cu lopata)].

rănì v. 1. a face o rană; 2. a sfâșia: lumine de torțe rănesc întunecimea ca pete de jeratic EM.; 3. fig. a vătăma: se răniră cu toții de dragostea ei POP.

rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR.

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.

rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită.

1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, 3 sg. rănește, imperf. 1 răneam; conj. prez. 1 sg. să rănesc, 3 să rănească

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, 3 sg. rânește, imperf. 1 râneam; conj. prez. 1 sg. să rânesc, 3 să rânească

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 să rănească

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 să rânească

răni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, imperf. 3 sg. rănea; conj. prez. 3 sg. și pl. rănească

râni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 sg. și pl. rânească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mână.)

RĂNI vb. v. durea, insulta, îndurera, întrista, jigni, mâhni, ofensa, ultragia.

RĂNIT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

RÂNI vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)

răni vb. v. DUREA. INSULTA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. JIGNI. MÎHNI. OFENSA. ULTRAGIA.

RĂNI vb. (MED.) (livr.) a (se) leza, (rar) a (se) vulnera, (pop.) a (se) vătăma, (reg.) a (se) săgni, (Transilv. și Ban.) a (se) prizări, (înv.) a (se) plăgui. (S-a ~ la mînă.)

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

rănit adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.

RÎNI vb. (reg.) a rîcălui. (A ~ la porci.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîni (rînesc, rînit), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu, 2002: 192). – Cf. bg. rina „a curăța gunoiul cu lopata” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. rynanti „a împinge, a da la o parte” (Scriban, DER).

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate rănesc, ultima ucide – Inscripție care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se referă metaforic la orele vieții.

Vulnerant omnes, ultima necat (lat. „Toate rănesc, ultima ucide”) – În timpuri îndepărtate, preoții se ocupau și cu măsurarea timpului. Unii au ajuns vestiți, ca de pildă călugărul Gerbert din Franța (secolul X), care a introdus greutățile în mecanismul ceasornicelor. Ei obișnuiau să graveze pe cadrane diferite inscripții dintre care cea mai răspîndită, pe orologiile bisericilor, este cea de mai sus. Se referă la ore: toate rănesc, toate scurtează viața, iar cea din urmă aduce sfîrșitul. E o reluare, în alță formă, a avertismentului Memento mori (Vezi). IST.

Intrare: răni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răni
  • rănire
  • rănit
  • rănitu‑
  • rănind
  • rănindu‑
singular plural
  • rănește
  • răniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rănesc
(să)
  • rănesc
  • răneam
  • rănii
  • rănisem
a II-a (tu)
  • rănești
(să)
  • rănești
  • răneai
  • răniși
  • răniseși
a III-a (el, ea)
  • rănește
(să)
  • rănească
  • rănea
  • răni
  • rănise
plural I (noi)
  • rănim
(să)
  • rănim
  • răneam
  • rănirăm
  • răniserăm
  • rănisem
a II-a (voi)
  • răniți
(să)
  • răniți
  • răneați
  • rănirăți
  • răniserăți
  • răniseți
a III-a (ei, ele)
  • rănesc
(să)
  • rănească
  • răneau
  • răni
  • răniseră
Intrare: rănit
rănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănit
  • rănitul
  • rănitu‑
  • răni
  • rănita
plural
  • răniți
  • răniții
  • rănite
  • rănitele
genitiv-dativ singular
  • rănit
  • rănitului
  • rănite
  • rănitei
plural
  • răniți
  • răniților
  • rănite
  • rănitelor
vocativ singular
plural
renit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râni
  • rânire
  • rânit
  • rânitu‑
  • rânind
  • rânindu‑
singular plural
  • rânește
  • râniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rânesc
(să)
  • rânesc
  • râneam
  • rânii
  • rânisem
a II-a (tu)
  • rânești
(să)
  • rânești
  • râneai
  • râniși
  • râniseși
a III-a (el, ea)
  • rânește
(să)
  • rânească
  • rânea
  • râni
  • rânise
plural I (noi)
  • rânim
(să)
  • rânim
  • râneam
  • rânirăm
  • râniserăm
  • rânisem
a II-a (voi)
  • râniți
(să)
  • râniți
  • râneați
  • rânirăți
  • râniserăți
  • râniseți
a III-a (ei, ele)
  • rânesc
(să)
  • rânească
  • râneau
  • râni
  • râniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răni
  • rănire
  • rănit
  • rănitu‑
  • rănind
  • rănindu‑
singular plural
  • rănește
  • răniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rănesc
(să)
  • rănesc
  • răneam
  • rănii
  • rănisem
a II-a (tu)
  • rănești
(să)
  • rănești
  • răneai
  • răniși
  • răniseși
a III-a (el, ea)
  • rănește
(să)
  • rănească
  • rănea
  • răni
  • rănise
plural I (noi)
  • rănim
(să)
  • rănim
  • răneam
  • rănirăm
  • răniserăm
  • rănisem
a II-a (voi)
  • răniți
(să)
  • răniți
  • răneați
  • rănirăți
  • răniserăți
  • răniseți
a III-a (ei, ele)
  • rănesc
(să)
  • rănească
  • răneau
  • răni
  • răniseră
răna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rânit
rânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânit
  • rânitul
  • rânitu‑
  • râni
  • rânita
plural
  • râniți
  • râniții
  • rânite
  • rânitele
genitiv-dativ singular
  • rânit
  • rânitului
  • rânite
  • rânitei
plural
  • râniți
  • râniților
  • rânite
  • rânitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răni, rănescverb

  • 1. A(-și) face o rană, a (se) vătăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
    • format_quote Magdul că se încrunta Voinicește se lupta, Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea. ALECSANDRI, P. P. 377. DLRLC
    • format_quote figurat Ciubotele lui răneau liniștea. DUNĂREANU, CH. 196. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv figurat Palamon și Gratie s-au rănit de frumusețea ei. GALACTION, O. I 213. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ai vorbit despre obiectivitate, vezi tu, asta m-a rănit. DEMETRIUS, C. 22. DLRLC
      • format_quote Nu vreau să ating pe nimeni, iar pe voi personal știți că vă iubesc și nu pot să vă rănesc fără cuvînt. D. ZAMFIRESCU, R. 27. DLRLC
      • format_quote Nu m-ai înțelege cînd ți-aș spune că Sigismund m-a rănit. DELAVRANCEA, O. II 92. DLRLC
etimologie:

rănit, răniadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care a căpătat o rană, o leziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. DLRLC
    • format_quote Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. DLRLC
    • format_quote Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. DLRLC
etimologie:
  • vezi răni DEX '98 DEX '09

râni, rânescverb

  • 1. regional A curăța un loc de stratul de murdărie depus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: râcălui
    • format_quote Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. DLRLC
    • format_quote Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • format_quote Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.