RAGEA, ragele, s. f. (Înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEAL, rageli, s. m. (Înv.) Ministru sau mare demnitar al Porții Otomane. – Din tc. rical.

ragea sf vz regea

ravila v vz răgila

ravili v vz răgila

răgea sf vz regea

răgela v vz răgila¹ corectat(ă)

răghila v vz răgila

răgila¹ vt [At: CREANGĂ, O. 293 / V: (reg) ravila, ravili, ~gela, ~ghi~, răvi~ (Pzi: rălez, răvilesc) / Pzi: ragil / E: ragilă] A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă Si: (reg) a răheri.

răgila² vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ? / E: ns cf regea] (Reg) A se baza (3).

răvila v vz răgila¹

regea sf [At: LET. III, 257/9 / V: rag~, răg~, rig~ / Pl: ~ele / E: tc reça, riça] (Înv) 1 Rugăminte. 2 Mijlocire. 3 Sprijin. 4 Protecție. 5 Mijlocitor. 6 Protector. 7 Proptea.

rigea sf vz regea

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.

RAGEAL, rageli, s. m. (Turcism înv.) Ministru sau mare demnitar al Porții Otomane. – Din tc. rical.

RAGEA, ragele, s. f. (Turcism învechit) Rugăminte, cerere. (Cu pronunțare regională) Cuconașule! iaca hina (= fina) d-tale care vrea să-ți facă o răgea. ALECSANDRI, T. 387.

RAGEAL, rageali,^[1] s. m. (Turcism învechit) Ministru al Porții otomane; mare demnitar, consilier, sfetnic. Ragealii iubesc banii; ajutorul și favorul lor, domnii îl cumpără cu bani. NEGRUZZI, S. I 274. – Variantă: regea, regele (GHICA, S. VIII), s. f.

RĂGELA vb. I v. răgila.

RĂGHILA vb. I v. răgila.

RĂGILA, ragil și răgilez, vb. I. Tranz. A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. V. dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298. – Variante: răghila (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgela vb. I.

REGEA s. f. v. rageal.

RAGEA ~ele f. înv. Cerere stăruitoare. [Art. rageaua] /<fr., turc. rică

A RĂGILA ragil tranz. reg. 1) (fuioare) A trage prin ragilă (pentru a curăța de puzderii). 2) (persoane) A bate tare; a pieptăna; a scărmăna; a scărpina; a țesăla; a chelfăni; a peni. /Din ragilă

ragilà v. a răzui cânepa și inul uscat.

regeà f. rugăminte: fina d-tale vrea să-ți facă o regea AL. [Turc. REDJA].

răgeá, V. regea.

răghiléz și (rar) răviléz v. tr. (d. raghilă). Peptăn cu ragila (lîna, inu, cînepa). – Și răgilez.

răviléz, V. răghilez.

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ragil, 3 ragilă; conj. prez. 1 sg. să ragil, 3 să ragile; imper. 2 sg. afirm. ragilă

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

răgila (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 ragilă

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele, art. regelele

răgila vb., ind. prez. 1 sg. ragil, 3 sg. și pl. ragilă

regea s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

regea (regele), s. f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s. m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; regealîc, s. n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.

RĂGILA vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)

REGEA s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

RĂGILA vb. (reg.) a răheri. (A ~ fuiorul de in.)

regea s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăție ta că am o răge, de mi s-a trece. Împăratul zisă: "Spune-m ce răge ai''. H 1779², 101^v. Este frînc, ori frîncoaică, de merge la o sultană și face regea pentru un patriarh. PSEUDO-E. EOGĂLNICEÂNU. Etimologie: tc. reca, rica.