2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisie și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio2 (1, 3). [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

RÁDIO1- Element de compunere indicând referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiația electromagnetică, care servește la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-.

radio1- [At: DLR / E: fr radio-] Element principal de compunere savantă care are semnificația: 1 Radiația electromagnetică. 2 Simetria radială.

radio2 [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4847 / P: ~di-o / V: (pop) ~iu / A și: (art.) radioul / Pl: ~uri / E: ger Radio, fr radio] 1 sn Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2 sn (îs) Post de ~ Post de emisiune radiofonică. 3 sn (Spc; șîs aparat de ~) Aparat de recepție radiofonică Si: radioreceptor (1). 4 sn Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio2 (1). 5 sn Emisiune radiofonică. 6 sn Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio2 (1, 4). 7 ai Referitor la radioreceptoare. 8 ai Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (3). 9 ai Referitor la radiația electromagnetică. 10 ai Specific radiației electromagnetice.

RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio2 (1, 3). [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

RÁDIO1- Element de compunere care indică referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiația electromagnetică și care servește la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-.

RÁDIO, radiouri, s. n. 1. Sistem de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice; instalație cuprinzînd aparatele de emisiune și pe cele de recepție. ◊ Post de radio = post de emisiune radiofonică. Pe malul stîng [al Oltului] se înalță stîlpii de fier ai postului de radio. BOGZA, C. O. 200. ♦ Aparat de recepție radiofonică. Gospodarii vor găsi la căminul cultural cărți, gazete, radio și cinematograf. SADOVEANU, E. 27. Radioul cînd s-a stricat? Cînd l-ai ascultat dumneata ultima oară? SEBASTIAN, T. 22. 2. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor culturale de muzică, de știri etc. prin radio (1). Radioul e un mijloc de răspîndire a culturii. 3. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio (1, 2). Uite, inginerii ăștia sînt și ei de la radio... Dar eu tot trebuia să le cer legitimația. BARANGA, I. 170. – Accentuat și: (la sg. art. și la pl.) radióul, radióuri.

RADIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „(relativ la) energia radiantă și radiații de diferite naturi”; 2. „(referitor la) undele electromagnetice și la aplicațiile lor”, „radiofonic”, „radiofonie”, „radiotelegrafie”. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – rază].

RÁDIO s.n. 1. Instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie și de recepție folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituție care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].

RÁDIO2 I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)

RADI(O)- elem. „rază, unde, radiație, radioactivitate”. (< fr. radi/o/-, cf. lat. radius)

rádio- (tehn.) Element de compunere cu semnificația: ♦ 1. (relativ la) emisiunile radio. ♦ 2. (relativ la) aparatul de radio. ♦ 3. (relativ la) undele electromagnetice. ♦ 4. (relativ la) energia radiantă și radiații. ♦ 5. stație de emisie radio (din fr., engl., it. radio-; DEX, DN3)

RÁDIO radióuri n. 1) Instalație de transmitere și de recepție la distanță a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepție a emisiunilor difuzate de o astfel de instalație; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituție care dirijează întocmirea și difuzarea programelor informative și culturale prin această instalație; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio

dúblu(rádio)casetofón s. n. Casetofon cu două dispozitive de citit casete, în vederea înregistrării de pe o casetă pe alta ◊ „[Vând] dubluradiocasetofon [...] Vând combină (pick-up, radio, dublucasetofon) [...]” R.l. 29 X 91 p. 7 (din dublu + (radio)casetofon)

operatór-rádio s. m. Operator specializat în transmisiile de radio ◊ „Misterul sunetelor care de mai bine de o decadă intrigă pe oceanografi și creează, adesea, dificultăți operatorilor-radio pe nave, a fost descifrat.” R.l. 15 V 74 p. 6 (din operator + radio)

piésă-rádio s. f. 1973 Piesă (de schimb) pentru aparatele de radio v. sculer-matrițer (din piesă [pentru] radio)

rádio-pirát s. Post de radio clandestin ◊ „O nouă stație de radio-pirat [...] va intra în curând în funcție în larg.” R.l. 1 X 66 p. 4 (din fr. radio-pirate; DMN 1966)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rádio (-di-o) s. n., art. radióul; pl. radióuri

rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri

arată toate definițiile

Intrare: radio (elem. de comp.)
radio2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • radio
Intrare: radio (s.n.)
  • silabație: ra-di-o
substantiv neutru (N75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radio
  • radioul
  • radiou‑
plural
  • radiouri
  • radiourile
genitiv-dativ singular
  • radio
  • radioului
plural
  • radiouri
  • radiourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

radio (s.n.)

  • 1. adjectiv invariabil Referitor la radioreceptoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. adjectiv invariabil Referitor la emisiunile difuzate prin radio (4.).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. adjectiv invariabil Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 4. substantiv neutru Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisie și pe cele de recepție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 4.1. Post de radio = post de emisiune radiofonică.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe malul stîng [al Oltului] se înalță stîlpii de fier ai postului de radio. BOGZA, C. O. 200.
        surse: DLRLC
  • 5. substantiv neutru prin specializare Aparat de recepție radiofonică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: radioreceptor 2 exemple
    exemple
    • Gospodarii vor găsi la căminul cultural cărți, gazete, radio și cinematograf. SADOVEANU, E. 27.
      surse: DLRLC
    • Radioul cînd s-a stricat? Cînd l-ai ascultat dumneata ultima oară? SEBASTIAN, T. 22.
      surse: DLRLC
  • 6. substantiv neutru Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio (4.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: radiodifuziune un exemplu
    exemple
    • Radioul e un mijloc de răspândire a culturii.
      surse: DLRLC
  • 7. substantiv neutru Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio (4.) și radio (6.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Uite, inginerii ăștia sînt și ei de la radio... Dar eu tot trebuia să le cer legitimația. BARANGA, I. 170.
      surse: DLRLC

etimologie: