RADIO², radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisie și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio² (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio² (1, 3). [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

radio² [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4847 / P: ~di-o / V: (pop) ~iu / A și: (art.) radioul / Pl: ~uri / E: ger Radio, fr radio] 1 sn Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2 sn (îs) Post de ~ Post de emisiune radiofonică. 3 sn (Spc; șîs aparat de ~) Aparat de recepție radiofonică Si: radioreceptor (1). 4 sn Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio² (1). 5 sn Emisiune radiofonică. 6 sn Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio² (1, 4). 7 ain Referitor la radioreceptoare. 8 ain Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (3). 9 ain Referitor la radiația electromagnetică. 10 ain Specific radiației electromagnetice.

RADIO², radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio² (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio² (1, 3). [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

RADIO² I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio² (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio² (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio² (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)

+radio¹ adj. invar. (transmisii ~)

radio² (aparat; sistem de difuzare) (desp. -di-o) s. n., art. radioul; pl. radiouri

radio invar.