5 intrări
32 de definiții

Explicative DEX

RACILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor. – Din rac.

RACILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.

RACILĂ1, racile, s. f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteșug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Dușmănie veche, ură. – Et. nec.

RĂCILĂ, răcile, s. f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din sb. račilo.

racilă2 sf [At: DEX / Pl: ~le / E: ns cf rac2] (Pop) Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor2 (1).

racilă1 sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 220/1 / V: (reg) ~ină, rahi~, rafi~ / Pl: ~le / E: nct] 1 Boală cronică incurabilă. 2 (Îe) A avea ~ la inimă A avea o supărare. 3 (Îe) A sta ~ de cineva A se ține scai de cineva. 4 (Reg) Cancer (1). 5 (Reg) Bubă (1). 6 (Fig) Viciu. 7 (Fig) Dușmănie (1). 8 (Olt) Ființă mică și slabă. 9 (Olt) Copil născut prematur.

racină sf vz racilă

rafilă sf vz racilă

rahilă sf vz racilă

răcilă sf [At: ANTIPA, P. 388 / V: raciul (Pl: răciuluri, răciule) sn / Pl: ~le / E: srb racilo] 1 Unealtă cu care se prind racii2 (1), alcătuită dintr-un cerc de lemn sau de sârmă pe care se fixează o plasă de forma unei farfurii. 2 (Reg) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) fixată de o prăjină lungă.

răciul1 sn vz răcilă

RACILĂ2, racile, s. f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

RĂCILĂ, răcile, s. f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din scr. račilo.

RACILĂ, racile, s. f. 1. Boală veche, cronică, care nu se mai poate vindeca; cusur, meteahnă, defect. M-am tămăduit de vătămătură, dar tot simt o racilă aci sub pîntece. PAMFILE, la CADE. 2. Fig. Dușmănie, ură. Era o racilă veche între Stoica Bivolaru și Năstase Beldie, și pe lîngă ei se îndușmăniseră și rudele unuia cu ale altuia. SANDU-ALDEA, U. P. 115.

RĂCILĂ, răcile, s. f. Unealtă folosită la prinsul racilor, alcătuită dintr-un cerc de lemn sau de sîrmă pe care se fixează o plasă în forma unui fund de sac. Cum îi prinzi [racii] ?... Cu răcila, ori cu mîna? SADOVEANU, Î. A. 77.

RĂCILA ~e f. reg. Unealtă de prins raci constând dintr-o plasă în formă de sac, fixată pe un cerc. /cf. sb. rațilo

ràcilă f. rană incurabilă. [Derivat din rac, prin o metaforă analogă cu cea din cancer].

rácilă f., pl. e (d. rac, cancer, ulcer). Boală microbiană ascunsă și incurabilă saŭ grea de vindecat: mĭ-a trecut tusea, dar tot maĭ am o racilă la coastă. – Și ráhilă (Munt. vest).

2) ráhilă, V. racilă.

răcílă, V. răcĭul.

răcĭúl n., pl. urĭ și e (cp. cu ung. rácsolni, a închide cu gratiĭ, rácsázni, a prinde racĭ cu plasa). Fc. Plasă de prins racĭ (un cerc cu plasă în care s’a pus mîncare). – Și răcílă (Zimnicea) f., pl. e.

Ortografice DOOM

racilă (boală) s. f., g.-d. art. racilei; pl. racile

răcilă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcilei; pl. răcile

racilă (boală) s. f., g.-d. art. racilei; pl. racile

răcilă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcilei; pl. răcile

racilă (boală) s. f., g.-d. art. racilei; pl. racile

răcilă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcilei; pl. răcile

Enciclopedice

RACILA v. Gârleni.

Răc/iște, -ilă, -iul(ă) v. Raciu 2 – 5.

Sinonime

RACILĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

racilă s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

Intrare: racilă (boală)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racilă
  • racila
plural
  • racile
  • racilele
genitiv-dativ singular
  • racile
  • racilei
plural
  • racile
  • racilelor
vocativ singular —
plural —
racină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rafilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: racilă (unealtă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racilă
  • racila
plural
  • racile
  • racilele
genitiv-dativ singular
  • racile
  • racilei
plural
  • racile
  • racilelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: răcila
răcila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răcilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcilă
  • răcila
plural
  • răcile
  • răcilele
genitiv-dativ singular
  • răcile
  • răcilei
plural
  • răcile
  • răcilelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Răcilă
Răcilă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răcilă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

racilă, racilesubstantiv feminin

  • 1. livresc Boală veche, incurabilă, maladie cronică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-am tămăduit de vătămătură, dar tot simt o racilă aci sub pîntece. PAMFILE, la CADE. DLRLC
  • 2. figurat Dușmănie veche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era o racilă veche între Stoica Bivolaru și Năstase Beldie, și pe lîngă ei se îndușmăniseră și rudele unuia cu ale altuia. SANDU-ALDEA, U. P. 115. DLRLC
etimologie:

racilă, racilesubstantiv feminin

  • 1. popular Unealtă de diferite forme folosită la prinderea racilor. DEX '09
etimologie:
  • rac DEX '09

răcilă, răcilesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă cu care se prind racii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum îi prinzi [racii]?... Cu răcila, ori cu mîna? SADOVEANU, Î. A. 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.