2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.

răzuș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 136727 / Pl: ~uri sn, (rar) ~i sf / E: raz1 + -uș] 1 sn Daltă de diferite forme și mărimi, folosită în dulgherie, tâmplărie, rotărie etc. Si: gripcă (4), teslă. 2 sn (Reg) Șurubelniță. 3 sn (Reg) Otic (1). 4 sn Unealtă de lemn sau de fier, de forma unei tesle mici, folosită pentru a rade aluatul de pe covată Si: (reg) răzătoare (4), răzuitor (1). 5 sn Unealtă de fier sau de lemn cu care se desprinde coaja de pe bușteni. 6 sn Unealtă pentru plivit, formată dintr-un băț prevăzut la capăt cu o bucată de fier, lată și tăioasă. 7 sf (Reg) Pârghie (la moară). 8 sf Piesă de lemn care oprește sulurile războiului de țesut să se desfășoare mai mult decât trebuie.

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă de fier (sau de lemn) cu care se rade ceea ce a rămas lipit sau s-a prins de ceva; răzuitoare (2). Răzușul este un băț lat la un capăt, cu care se dă jos de pe cormană pămîntul care s-a prins de dînsa. PAMFILE, A. R. 37. 2. Daltă folosită în tîmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, constînd dintr-un băț de lemn cu vîrful de oțel; otic.

RĂZÚȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~

răzuș n. 1. sapă mică de lemn; 2. un fel de daltă de dulgher. [V. raz].

răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.

otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZÚȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.

RĂZÚȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

RĂZUȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)

răzuș s. v. CĂȚEL. CORDENCI. OTIC. RANGĂ. ȘURUBELNIȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Răz/ești, -oaia, -uș V. Ieraz 3, 4.

Intrare: răzuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzuș
  • răzușul
  • răzușu‑
plural
  • răzușuri
  • răzușurile
genitiv-dativ singular
  • răzuș
  • răzușului
plural
  • răzușuri
  • răzușurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Răzuș
Răzuș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răzuș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)