RĂZUȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă de fier (sau de lemn) cu care se rade ceea ce a rămas lipit sau s-a prins de ceva; răzuitoare (2). Răzușul este un băț lat la un capăt, cu care se dă jos de pe cormană pămîntul care s-a prins de dînsa. PAMFILE, A. R. 37. 2. Daltă folosită în tîmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, constînd dintr-un băț de lemn cu vîrful de oțel; otic.