răzuș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 136727 / Pl: ~uri sn, (rar) ~i sf / E: raz¹ + -uș] 1 sn Daltă de diferite forme și mărimi, folosită în dulgherie, tâmplărie, rotărie etc. Si: gripcă (4), teslă. 2 sn (Reg) Șurubelniță. 3 sn (Reg) Otic (1). 4 sn Unealtă de lemn sau de fier, de forma unei tesle mici, folosită pentru a rade aluatul de pe covată Si: (reg) răzătoare (4), răzuitor (1). 5 sn Unealtă de fier sau de lemn cu care se desprinde coaja de pe bușteni. 6 sn Unealtă pentru plivit, formată dintr-un băț prevăzut la capăt cu o bucată de fier, lată și tăioasă. 7 sf (Reg) Pârghie (la moară). 8 sf Piesă de lemn care oprește sulurile războiului de țesut să se desfășoare mai mult decât trebuie.

RĂZUȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă de fier (sau de lemn) cu care se rade ceea ce a rămas lipit sau s-a prins de ceva; răzuitoare (2). Răzușul este un băț lat la un capăt, cu care se dă jos de pe cormană pămîntul care s-a prins de dînsa. PAMFILE, A. R. 37. 2. Daltă folosită în tîmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, constînd dintr-un băț de lemn cu vîrful de oțel; otic.

RĂZUȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uș

răzuș n. 1. sapă mică de lemn; 2. un fel de daltă de dulgher. [V. raz].

răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.

răzuș s. n., pl. răzușuri

răzuș s. n., pl. răzușuri

răzuș s. n., pl. răzușuri

RĂZUȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

RĂZUȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.

RĂZUȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)

răzuș s. v. CĂȚEL. CORDENCI. OTIC. RANGĂ. ȘURUBELNIȚĂ.