5 intrări

Articole pe această temă:

95 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

război3 [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~esc / E: război1] 1 vrr A purta război1 (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.

război2 sn [At: POLIZU / S și: răsb~, resb~ / Pl: ~oaie / E: bg развой, srb razboj] 1 Mașină de lucru cu ajutorul căreia se confecționează țesături din fibre textile. 2 Unealtă casnică pentru țesut Si: (reg) stative. 3 (Reg; șîs ~ de cusut) Gherghef (1). 4 (Pan) Carul2 (25) joagărului. 5 Jugul joagărului. 6 Stâlpii acoperișului. 7 Parte a morii de vânt, care ține coșul Si: cal (22). 8 (Reg) Parte a pivei, nedefinită mai îndeaproape. 9 (Mun) Schelet de grinzi care susține și întărește acoperișul unei clădiri. 10 (Reg) Totalitatea bucăților de lemn prinse de căpriori cu scopul de a-i ține mai bine încheiați. 11 (Reg) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 12 (Reg) Ghizdul fântânii. 13 (Reg) Cadru (la fereastră, la icoană etc.). 14 (Olt) Chenar de lemn pe care se agață tutunul uscat. 15 (Reg) Ochi de fereastră. 16 (Reg) Suport de lemn al tocilei. 17 (Reg; șîs ~ rotăresc) Dispozitiv folosit de rotari la înspițatul și la obădatul roții. 18 Scaun de spițe.

război1 sn [At: COD. VOR. 126/5 / S și: răsboiu, res~ / Pl: ~oaie, (înv) -ure / E: vsl развой „ucidere, jaf'] 1 (Adesea în legătură cu verbele ”a face„, ”a da„, ”a bate") Conflict armat, de durată, între grupuri, clase sociale sau, mai ales, între state, pentru realizarea unor interese economice și politice Si: (îvp) răzbel, (înv) oaste1, oștenie, oștenire, oștit1, (îrg) răutate (23), (nob) răzbeală (3). 2 (Îs) ~ civil Luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice sau pentru menținerea celei existente. 3 (îs) ~ rece Stare de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat. 4 (Îs) ~ psihologic Stare de tensiune și hărțuială nervoasă inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. 5 (Îs) Stare de ~ Beligeranță. 6 (Înv) Tactică de luptă. 7 (Îrg) Luptă. 8 (Îrg) Bătălie (1). 9 (Înv; îe) A face (sau a sta cu) ~ asupra cuiva A se lua la luptă. 10 (Înv; îae) A ataca pe cineva. 11 (Fig) Ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar Si: conflict (5), luptă. 12 (Înv) Neînțelegere. 13 (Înv) Ură. 14 (Înv) Mânie. 15 (Înv) Prigonire.

RĂZBÓI2, războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din bg., sb. razboj.

RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel. Război civil = luptă armată dusă în scopul cuceririi puterii, supremației politice într-un stat. Război mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, numeroase state ale lumii. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile dintre unele state (în special dintre SUA și URSS după 1950). Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Război total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații. Stare de război = beligeranță. ♦ Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război1, a se lupta, a se bate. – Din război1.

RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Stare de război = beligeranță. ♦ Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

RĂZBÓI2, războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din bg., scr. razboj.

RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat, de lungă durată, între două sau mai multe state. A declara război. A purta război. A duce război.Orice act, orice vorbă, orice lucru care-i amintesc războiul, îl zdruncină complet. SAHIA, N. 25. Ce-ți lipsește măriei-tale? N-ai cu nime război; țara este liniștită și supusă. NEGRUZZI, S. I 146. Căci războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, P. 132. După război mulți voinici (sau viteji) s-arată, se zice despre cei care se arată curajoși după ce a trecut primejdia. La plăcinte înainte, la război înapoi, se zice despre cei mîncăcioși, dar leneși la treabă, precum și despre cei care fug de primejdii, de greutăți, dar se îmbulzesc la beneficii. ◊ Fig. Purta el demult un război ascuns în contra drumului de fier. SP. POPESCU, M. G. 27. ◊ Război civil v. civil. Război mondial = război la care iau parte marile puteri ale lumii. Războiul mondial a fost o crimă împotriva umanității. BOGZA, A. Î. 571. Război rece v. rece. (Ieșit din uz) Școală de război = academie militară. ◊ Expr. A fi pe picior de război v. picior. A pune pe picior de război v. picior. A intra în război v. intra (I 6). (Învechit) A bate război v. bate (II 1). ♦ Fig. Ceartă; neînțelegere. E veșnic în război cu vecinii.

RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.

RĂZBÓI2, războaie, s. n. Unealtă casnică de țesut (pînză, stofă etc.); (regional) stative; (în industrie) mașină de țesut. Război țărănesc. Război mecanic.Și zilnic producția merge în creștere: Se-ntrec țesătorii cu degete meștere Și cîntă războaiele-n valuri. DEȘLIU, G. 47. Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. [Apele pîrăului] alergînd cu pripă d-a curmezișul văii... ca suveica pe ițele războiului. ODOBESCU, S. I 164.

RĂZBÓI1 ~oáie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial.~ de eliberare națională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului. ~ rece stare de tensiune în relațiile internaționale, caracterizată prin menținerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj

RĂZBÓI2 ~oáie n. 1) Instalație casnică alcătuită din două suluri, ițe și vătale, folosită la confecționarea țesăturilor. A țese ceva la ~. 2) Mașină de țesut, folosită în industrie. 3) pop. Covor mare de perete, bogat ornamentat. /<sb. razboj

A SE RĂZBOÍ mă ~iésc intranz. și fig. A purta război; a se lupta; a se bate. /Din război

1) războí n., pl. oaĭe (vsl. razboĭ, tîlhărie, ucidere, d. boĭ, flagel, luptă, care vine d. biti, a bate, a lovi, de unde vine și rom. iz- și răz-besc; bg. razbóĭ, stativă; sîrb. rázboj, 1. tîlhărie, 2. loc de luptă, 3. stativă, mașină de țesut. V. războĭ 2, nă-, și priboĭ). Șir de lupte cu armele între popoare saŭ partide: lupta de la Grivița în războĭu de la 1877. Arta războĭuluĭ: a studia războĭu. A face războĭ cuĭva saŭ a duce războĭ cu cineva (saŭ: contra cuĭva), a-l combate, a-l urmări cu războĭ. Oamenĭ de războĭ, militarĭ. Războĭ sfînt, războĭ contra păgînilor, cruciată. Onorurile războĭuluĭ, condițiunĭ onorabile acordate uneĭ garnizoane asediate permițîndu-ĭ să ĭasă cu arme și bagaje. Nume de războĭ, nume fals uzitat în anumite împrejurărĭ ca să nu fiĭ recunoscut. Fulger de războĭ, general foarte priceput. – Fals rezbél (care, după uniĭ ignoranțĭ, ar veni d. lat. res, lucru și bellum, războĭ!).

2) răzbóĭ n., pl. oaĭe (bg. razboĭ = stan, mașină de țesut; sîrb. razboj. V. războĭ 1). Mașină de țesut (în nord státivă). O parte a joagăruluĭ și a moriĭ de vînt. Puntea ferăstrăuluĭ.

războiesc, ~ească a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~ești / E: război1 + -esc] 1-3 Războinic (6-8).

CASUS BELLI s.n. Orice acțiune politică sau militară care poate duce la declanșarea unui război. [< lat. casus belli – caz de război].

CÁSUS BÉLLI s. n. inv. 1. orice acțiune politică sau militară care poate duce la declanșarea unui război. 2. pretext prin care se justifică un conflict. (< lat. casus belli, caz de război)

info-răzbói s. n.Info-războiul (engl. info-war; fr. info-guerre) sau războiul informațional va constitui – potrivit unor recente documente ultrasecrete ale Pentagonului – conceptul și doctrina dominantă a secolului următor.” R.l. 4 V 96 p. 8 (calc după engl., fr.)

arată toate definițiile

Intrare: război (conflict)
război (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • război
  • războiul
  • războiu‑
plural
  • războaie
  • războaiele
genitiv-dativ singular
  • război
  • războiului
plural
  • războaie
  • războaielor
vocativ singular
plural
Intrare: război (mașină)
război (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • război
  • războiul
  • războiu‑
plural
  • războaie
  • războaiele
genitiv-dativ singular
  • război
  • războiului
plural
  • războaie
  • războaielor
vocativ singular
plural
Intrare: război (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • război
  • războire
  • războit
  • războitu‑
  • războind
  • războindu‑
singular plural
  • războiește
  • războiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • războiesc
(să)
  • războiesc
  • războiam
  • războii
  • războisem
a II-a (tu)
  • războiești
(să)
  • războiești
  • războiai
  • războiși
  • războiseși
a III-a (el, ea)
  • războiește
(să)
  • războiască
  • războia
  • război
  • războise
plural I (noi)
  • războim
(să)
  • războim
  • războiam
  • războirăm
  • războiserăm
  • războisem
a II-a (voi)
  • războiți
(să)
  • războiți
  • războiați
  • războirăți
  • războiserăți
  • războiseți
a III-a (ei, ele)
  • războiesc
(să)
  • războiască
  • războiau
  • război
  • războiseră
Intrare: Război Mondial
Război Mondial substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Război Mondial
  • Războiul Mondial
plural
  • Războaie Mondiale
  • Războaiele Mondiale
genitiv-dativ singular
  • Război Mondial
  • Războiului Mondial
plural
  • Războaie Mondiale
  • Războaielor Mondiale
vocativ singular
plural
Intrare: război-fulger
război-fulger substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • război-fulger
  • războiul-fulger
plural
  • războaie-fulger
  • războaiele-fulger
genitiv-dativ singular
  • război-fulger
  • războiului-fulger
plural
  • războaie-fulger
  • războaielor-fulger
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)