2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

RĂSFĂȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belșug. – Din răsfăța (derivat regresiv).

RĂSFĂȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belșug. – Din răsfăța (derivat regresiv).

răsfăț sn [At: BOLINTINEANU, ap. TDRG / S și: res~ / Pl: ~uri / E: pvb răsfață] 1 Alintare (2). 2 Răzgâiere (2). 3 (Rar) Zburdălnicie. 4 Desfătare (4). 5 Huzur (2). 6 Lux. 7 (Îlav) În ~ Din belșug.

RĂSFĂȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mîngîiere, alintare; (depreciativ) răzgîiere. Răsfățurile sale sînt dulci și grațioase. BOLINTINEANU, la TDRG. ♦ (Rar) Zburdare, zburdăciune. [Miercanele] să aruncau pe răsfăț; rupeau pămîntul în fugă. DELAVRANCEA, S. 17. 2. Desfătare, plăcere. Artistul crease pentru răsfățul ochilor, sădind boschete și tufare, plopi gingași cu foile albe. ANGHEL, PR. 58. Mi-aduc aminte de zilele copilăriei. Zile de răsfăț ale copilăriei mele. VLAHUȚĂ, O. AL. I 248. 3. Huzur, îmbuibare, belșug. Se tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. COȘBUC, P. I 324. ◊ Loc. adv. În răsfăț = în lux, în belșug. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. AL. I 280.

2) răsfăț, a v. tr. (răs- și față, ca it. sfacciato, nerușinat, d. faccia, față, și fr. effronté, d. front, frunte. – Se conj. ca în-făț). Alint, răzgîĭ, tratez cu prea multă blîndeță: a răsfăța copiiĭ. V. refl. Mă alint, fac mofturĭ ca să plac: copiiĭ se răsfață. Mă desfăt, trăĭesc bine: a te răsfăța în belșug.

1) răsfăț n., urĭ (d. răsfăț 2). Răsfățare, alintăturĭ p. a plăcea: păru lăsat în răsfăț pe spatele iliculuĭ (CL. 1911, 365). Traĭ fericit: a trăi în răsfăț.

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Pref. răs- + față.

răsfăța [At: CORESI, EV. 71 / V: (rar) res~ / Pzi: răsfăț, (nob) ~țez / E: răs- + față] 1 vt A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată Si: a alinta (4). 2 vr A se purta ca un copil alintat. 3 vr A face mofturi. 4-5 vtr A (se) răzgâia (1-2). 6-7 vtr A (se) înveseli. 8-9 vtr A (se) desfăta (4). 10 vr A trăi în belșug. 11 vr A ocupa un spațiu mare. 12 vr (Fig) A se lăfăi. 13 vt (Fig; rar) A înzestra.

resfăța v vz răsfăța

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.

RĂSFĂȚA, răsfăț, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia, a alinta; (depreciativ) a satisface capriciile cuiva; a răzgîia. O răsfățau și părinții ei și toți cîți o cunoșteau. REBREANU, R. I 56. ◊ (Poetic) Revăd nesfîrșitele holde tinere, pe care adierea dimineții le răsfăța în soarele de aur. GALACTION, O. I 7. ♦ Refl. A se purta ca un răsfățat; a se alinta. Zbîrlit și rotund [porumbelul] se răsfață, Se agită, se umflă din gușă. CAZIMIR, L. U. 17. Cîțiva porumbi sălbatici... se răsfățau pe drum. ODOBESCU, S. I 381. 2. Tranz. A înveseli, a desfăta. Ea nu mai era copila zburdalnică ce răsfață lumea prin neastîmpărul veseliei. SLAVICI, la TDRG. ◊ Refl. Inima se avîntă... gîndul se răsfață în desfătările acelui cuib dorit. ODOBESCU, S. III 35. ◊ (Poetic) Iar devale... livada de pomi roditori se răsfață veșnic la soare. ANGHEL, PR. 58. 3. Refl. A huzuri, a se lăfăi, a se îmbuiba. Duțu se răsfăța. Nu, abia acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. SLAVICI, N. II 310. [Te-am văzut] pe nescari răzoare, Răsfățîndu-te la soare. SEVASTOS, N. 95. Dete acum armatei sale o deplină libertate de a se scălda cu toții în sîngele vrășmașului, de a se răsfăța în pradă. HASDEU, I. V. 103. ♦ A ocupa un loc mare, a se întinde mult. Pe fața-i roșă se răsfăța un nas de o formă ciudată. SADOVEANU, E. 125. Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. ◊ Tranz. Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41.

A RĂSFĂȚA răsfăț tranz. (mai ales copii) A face să se răsfețe; a răzgâia. /răs- + față

A SE RĂSFĂȚA mă răsfăț intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere și de admirație; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + față

răsfățà v. 1. a atinge ușor cu mâna: a răsfăța calul pe coamă; 2. fig. a trata cu prea multă blândețe: a-și răsfăța copiii; 3. a face pe caprițios: ce mi-te răsfeți? 4. a se desfăta: albinele se răsfață printre flori. [Din RE EX și față; cele două sensuri fundamentale ale vorbei sunt: a mângăia fața și a da cuiva prea multă față (cf. nas, obraz) = it. sfacciato (v. înfruntà)].

Ortografice DOOM

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăț s. n., pl. răsfățuri

răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 2 sg. răsfeți, 3 răsfață; conj. prez. 1 sg. să răsfăț, 3 să răsfețe; imper. 2 sg. afirm. răsfață

răsfăța (a ~) vb., ind. prez. 3 răsfață

răsfăța vb., ind. prez. 1 sg. răsfăț, 3 sg. și pl. răsfață

Etimologice

răsfăța (răsfățat, răsfățat), vb.1. A alinta, a dezmierda. – 2. A linguși, a peria. – 3. (Refl.) A se desfăta, a huzuri, a se bucura de ceva. Origine incertă. Se consideră drept der. de la un lat. *re-ex-faciāre (Pușcariu 1442; REW 3130) sau direct de la față (Tiktin; Candrea), cu sensul inițial de „a mîngîia fața”; dar această der. nu este posibilă, dacă se are în vedere sensul luii ex-, cf. it. sfacciato. Mai probabil ar fi o var. de la desfăta, care are același sens, după paralelismul răsface = desface, răspica = despica etc.; pentru rezultatul tț cf. a înfăța. Der. răsfăț, s. n. (desfătare, plăcere, orgie, desfrîu; alintare); răsfățătură (var. înv. răsfățăciune), s. f. (dezmierdare, alint). Din rom. provine săs. resfetsîn.

Sinonime

RĂSFĂȚ s. v. alintare.

RĂSFĂȚ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

răsfăț s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

RĂSFĂȚ s. alintare, răsfățare, răzgîială, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură. (Ce-s ~urile astea?)

RĂSFĂȚA vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.

RĂSFĂȚA vb. 1. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) rîzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu te mai ~ atîta!) 2. a se lăfăi, (înv. și reg.) a se proslăvi. (Se ~ pe cuptor.) 3. a (se) delecta, a (se) desfăta, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăți.)

Expresii și citate

Love is a boy by poets spoiled (engl. „Amorul e un copil răsfățat de poeți”) – versul 843 din poemul Hudibras al poetului englez Samuel Butler. Metafora a inspirat cunoscuta arie L’amour est un enfant bohème (tradusă la noi: Amorul e-un copil pribeag) din opera Carmen de Bizet. LIT.

Intrare: răsfăț
răsfăț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfăț
  • răsfățul
  • răsfățu‑
plural
  • răsfățuri
  • răsfățurile
genitiv-dativ singular
  • răsfăț
  • răsfățului
plural
  • răsfățuri
  • răsfățurilor
vocativ singular
plural
Intrare: răsfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfăța
  • răsfățare
  • răsfățat
  • răsfățatu‑
  • răsfățând
  • răsfățându‑
singular plural
  • răsfață
  • răsfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfăț
(să)
  • răsfăț
  • răsfățam
  • răsfățai
  • răsfățasem
a II-a (tu)
  • răsfeți
(să)
  • răsfeți
  • răsfățai
  • răsfățași
  • răsfățaseși
a III-a (el, ea)
  • răsfață
(să)
  • răsfețe
  • răsfăța
  • răsfăță
  • răsfățase
plural I (noi)
  • răsfățăm
(să)
  • răsfățăm
  • răsfățam
  • răsfățarăm
  • răsfățaserăm
  • răsfățasem
a II-a (voi)
  • răsfățați
(să)
  • răsfățați
  • răsfățați
  • răsfățarăți
  • răsfățaserăți
  • răsfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfață
(să)
  • răsfețe
  • răsfățau
  • răsfăța
  • răsfățaseră
resfăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsfăț, răsfățurisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) răsfăța; (depreciativ) răzgâiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsfățurile sale sînt dulci și grațioase. BOLINTINEANU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. rar Zburdare, zburdăciune. DLRLC
      • format_quote [Miercanele] să aruncau pe răsfăț; rupeau pămîntul în fugă. DELAVRANCEA, S. 17. DLRLC
  • 2. Desfătare, plăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Artistul crease pentru răsfățul ochilor, sădind boschete și tufare, plopi gingași cu foile albe. ANGHEL, PR. 58. DLRLC
    • format_quote Mi-aduc aminte de zilele copilăriei. Zile de răsfăț ale copilăriei mele. VLAHUȚĂ, O. A. II 248. DLRLC
  • 3. Belșug, huzur, îmbuibare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se tem că te duce-n pierire Belșugul prin trai cu răsfăț. COȘBUC, P. I 324. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În răsfăț = în lux, în belșug. DLRLC
      • format_quote Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. DLRLC
etimologie:

răsfăța, răsfățverb

  • 1. tranzitiv A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O răsfățau și părinții ei și toți cîți o cunoșteau. REBREANU, R. I 56. DLRLC
    • format_quote poetic Revăd nesfîrșitele holde tinere, pe care adierea dimineții le răsfăța în soarele de aur. GALACTION, O. I 7. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zbîrlit și rotund [porumbelul] se răsfață, Se agită, se umflă din gușă. CAZIMIR, L. U. 17. DLRLC
      • format_quote Cîțiva porumbi sălbatici... se răsfățau pe drum. ODOBESCU, S. I 381. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ea nu mai era copila zburdalnică ce răsfață lumea prin neastîmpărul veseliei. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Inima se avîntă... gîndul se răsfață în desfătările acelui cuib dorit. ODOBESCU, S. III 35. DLRLC
    • format_quote poetic Iar devale... livada de pomi roditori se răsfață veșnic la soare. ANGHEL, PR. 58. DLRLC
  • 3. reflexiv A ocupa un spațiu mare, a se întinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe fața-i roșă se răsfăța un nas de o formă ciudată. SADOVEANU, E. 125. DLRLC
    • format_quote Pe roata cîrmei se răsfăța, roșu cu semiluna albă la mijloc, pavilionul Turciei. BART, S. M. 26. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Copacul negru... Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
  • 4. reflexiv A se lăfăi, a se îmbuiba. DLRLC
    • format_quote Duțu se răsfăța. Nu, abia acuma vedea el ce mare lucru e să ai bani. SLAVICI, N. II 310. DLRLC
    • format_quote [Te-am văzut] pe nescari răzoare, Răsfățîndu-te la soare. SEVASTOS, N. 95. DLRLC
    • format_quote Dete acum armatei sale o deplină libertate de a se scălda cu toții în sîngele vrășmașului, de a se răsfăța în pradă. HASDEU, I. V. 103. DLRLC
etimologie:
  • răs- + față. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „răsfăț

Visit YouGlish.com