2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCULÁT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări. – V. răscula.

RĂSCULÁT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Revoltat împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări. – V. răscula.

răsculat, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 500 / Pl: ~ați, ~e / E: răscula] 1-2 (Persoană) care s-a răzvrătit împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări Si: răzvrătit (1-2), rebel (3-4), revoltat (1-2), (rar) rebelionist (1-2), (înv) rebelist (1-2).

RĂSCULÁT, -Ă, răsculați, -te, adj. (Adesea substantivat) Răzvrătit împotriva unei nedreptăți sau a unei oprimări; revoltat. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. ♦ Fig. Răscolit, stîrnit. Un zvon greu creștea... ca o buciumare prelungă, chemînd spaima din zarea mohorîtă, înăbușită de pulberi răsculate. SADOVEANU, O. A. I 131.

RĂSCULÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care s-a ridicat împotriva unei oprimări, a unei nedreptăți; răzvrătit; rebel. /v. a (se) răscula

răsculát, -ă adj. și s. (d. mă răscol). Rebel, revoltat.

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Pref. răs- + scula.

răscula [At: BĂLCESCU, M. V. 80 / Pzi: răscol / E: răs- + scula] 1-2 vtr A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri etc. 3-4 vtr A porni sau a face să pornească lupta contra asupritorilor Si: a (se) răzvrăti (4-5), (înv) a (se) răscoli, a (se) răzmiriți (13-14). 5 vt (D. idei, sentimente) A stârni (14). 6-7 vtr (Fig) A (se) indigna. 8 vt A pune în mișcare Si: a alarma (1).

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ridica împotriva unei nedreptăți, a unei asupriri; a porni sau a face să pornească lupta, răscoala; a (se) răzvrăti. ♦ Fig. A (se) indigna, a (se) revolta. – Răs- + scula.

RĂSCULÁ, răscól, vb. I. Refl. 1. (Despre colectivități) A se ridica împotriva unei asupriri, a unei împilări; a porni la luptă contra asupritorilor; a se răzvrăti. V. revolta. Pieile-roșii se răscoală și vor să scape de stăpînirea englezilor, pentru că-i exploatează. SAHIA, U.R.S.S. 127. Boierii ridică fruntea, părăsesc pe noul domn și se înțeleg în taină cu Tomșa ca să se răscoale cu toții în contra lui. ALECSANDRI, T. II 52. ◊ Fig. Răsculatu-s-a Universul contra globului din aer? EMINESCU, O. IV 134. ♦ Tranz. A stîrni, a ațîța la luptă (contra asupririi). [Oamenii] gîndesc că odată și odată o să se nască alt Tudoraltfel o să-l cheme poate -... să răscoale satele, gata de răscoală din pricina împilărilor. STANCU, D. 9. [Lume] răscoală-ți copiii viteji ca titanii! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Tranz. Fig. A indigna, a revolta. Să întoarcem mai bine ochii de la această cruntă priveliște care răscoală inima. BĂLCESCU, O. II 157. 2. (Neobișnuit) A se ridica. Mișcările mînelor... cari aci se răsculau în sus, aci se trînteau cu zgomot pe masa verde. DELAVRANCEA, S. 131.

A SE RĂSCULÁ mă răscól intranz. A face răscoală; a se răzvrăti; a se revolta. /răs- + a se scula

A RĂSCULÁ răscól tranz. A face să se răscoale. /răs- + a scula

răsculà v. a (se) revolta. [Slav. RASKOLITI, a desbina].

3) răscól, a -sculá v. tr. (ră- și scol, nu d. vsl. raskoliti, de unde vine răscolesc. De alt-fel, și conjugarea luĭ, cu o, oa, u, întocmaĭ ca scol, arată latinitatea luĭ). Revolt, fac să se revolte: demagogiĭ aŭ răsculat satele la 1907. V. refl. Mă revolt. mă rîdic cu armele. V. buntuluĭesc, burzuluĭesc, rocoșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsculá (a ~) vb., ind. prez. 3 răscoálă

răsculá vb., ind. prez. 1 sg. răscól, 3 sg. și pl. răscoálă

răscol (ridic poporul împotriva...), -culat prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCULÁT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

RĂSCULAT adj., s. răzvrătit, rebel, revoltat, (livr.) insurgent, sedițios, (rar) apostat, (reg.) buntușnic, sculat, (înv.) burzuluit, răpștit, răsculător, rebelist, revoltant, rocoșan, rocoșelnic, rocoșit, rocoșitor, zavergiu, (înv., prin Mold.) bontaș, (turcism înv.) zurba, zurbagiu, zurbav. (~ții au trecut la luptă.)

RĂSCULÁ vb. a (se) răzvrăti, a (se) revolta, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.)

arată toate definițiile

Intrare: răsculat
răsculat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsculat
  • răsculatul
  • răsculatu‑
  • răscula
  • răsculata
plural
  • răsculați
  • răsculații
  • răsculate
  • răsculatele
genitiv-dativ singular
  • răsculat
  • răsculatului
  • răsculate
  • răsculatei
plural
  • răsculați
  • răsculaților
  • răsculate
  • răsculatelor
vocativ singular
plural
Intrare: răscula
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscula
  • răsculare
  • răsculat
  • răsculatu‑
  • răsculând
  • răsculându‑
singular plural
  • răscoa
  • răsculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscol
(să)
  • răscol
  • răsculam
  • răsculai
  • răsculasem
a II-a (tu)
  • răscoli
(să)
  • răscoli
  • răsculai
  • răsculași
  • răsculaseși
a III-a (el, ea)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răscula
  • răsculă
  • răsculase
plural I (noi)
  • răsculăm
(să)
  • răsculăm
  • răsculam
  • răscularăm
  • răsculaserăm
  • răsculasem
a II-a (voi)
  • răsculați
(să)
  • răsculați
  • răsculați
  • răscularăți
  • răsculaserăți
  • răsculaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoa
(să)
  • răscoale
  • răsculau
  • răscula
  • răsculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)